Prima sarbatoare din Postul Craciunului este Intrarea in biserica a Maicii Domnului. Se sarbatoreste totdeauna la 21 noiembrie si este prima zi din post in care se face dezlegare la peste.

Astazi Biserica marcheaza momentul in care Fecioara Maria, copila fiind, a fost dusa la templu de parintii ei, ca o rasplata a implinirii rugamintii lor de a avea un copil. Informatii privind nasterea, viata si adormirea Fecioarei Maria s-au transmis pana la noi prin unele texte atribuite Apostolilor, care au fost sintetizate intre secolele VII-IX, de Sfantul Maxim Marturisitorul, Epifanie Monahul si Sfantul Simeon Metafrastul. Sfanta Scriptura, traditia Bisericii, impreuna cu scrierile Sfintilor Parinti sunt izvoarele pretioase din care aflam principalele fapte din viata celei care l-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu.


CONSACRAREA. Evenimentul aducerii la templu a Fecioarei Maria este relatat astfel de Epifanie Monahul si Preotul in lucrarea "Cuvant despre viata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si anii ei": "Cand Maria s-a facut de trei ani, parintii ei au adus-o la Ierusalim si au infatisat-o Domnului cu daruri; si a primit-o pe ea si darurile preotul Ioada, zis Barachia, tatal lui Zaharia. Si preotii s-au bucurat si, rugandu-se, au binecuvantat pe Ioachim si pe Ana si pe copila Maria, iar ei s-au intors la Nazaret. Iar cand a facut sapte ani, parintii au dus-o iarasi la Ierusalim si au daruit-o Domnului ca afierosire (consacrare) pentru toate zilele vietii ei. Si facand ei aceasta, dupa putin timp Ioachim, tatal ei, s-a savarsit fiind, cum se spune, in varsta de optzeci de ani. Dar Maria nu se departa de la templu zi si noapte. Si Ana, lasand Nazaretul, a venit la Ierusalim si era impreuna cu fiica ei, Maria. Si a mai trait doi ani, dupa care a murit in varsta de saptezeci si doi de ani".


PROFETIRE. Sfantul Maxim Marturisitorul istoriseste astfel ducerea la templu a Fecioarei Sfinte: "Cand cea care avea sa hraneasca pentru noi pe Hristos Dumnezeu ce urma sa se nasca din ea, a trecut de varsta prunciei si a avut trei ani, fericitii ei parinti au adus-o la templu, la Templul lui Dumnezeu. Si acolo au inchinat-o lui Dumnezeu, asa cum fagaduisera inainte de nasterea ei. Au adus-o cu slava si cinste, dupa cum se cuvenea. Fecioare multe mergeau inainte insotind-o cu faclii stralucitoare, dupa cum vestise inca de la inceput imparatul si prorocul, stramosul neprihanitei fecioare, spunand: «Aduce-se-vor Imparatului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor aduce tie»; caci prorocul a spus de mai inainte aceasta cu referire la aducerea la templu si cu referire la fecioarele care mergeau inainte si o insoteau".


HRÃ…NITÃ… DE INGER. Iar despre vietuirea Fecioarei acolo, acelasi Sfant Maxim scrie ca nu se poate vorbi indeajuns, ca limba omeneasca este "gangava", neputincioasa in a spune totul despre calitatile sufletesti ale minunatei Fecioare. Totusi, autorul spune ca "prezenta ei in Templu va ramane mai nevazuta, si cresterea sa minunata, si sporirea cu cugetul mai adanca, si ea primea invatatura desavarsirii de la ingerul, hranitorul ei; am spune chiar mai mult ca prin harul Sfintei Treimi ea sporea crescand in statura si in har, asa cum spune Evanghelistul despre Fiul ei (Luca2, 40); inainta prin cresterea staturii pe masura hranei cu care se hranea, iar in cele duhovnicesti pe masura calauzitorului ce ii fusese dat prin harul lui Dumnezeu si prin ocrotirea arhanghelului; pentru ca lucrurile stateau astfel incat pentru cea harazita sa cuprinda in sanul sau firea dumnezeiasca cea necuprinsa, lucrarea sa sa fie mai adanca decat firea".