Orice disputa sau scandal din Republica Moldova, fie din domeniul politic, economic, social sau cultural, are ca substrat lupta pentru influenta asupra tånarului stat, nascut in 1991. De o parte este Federatia Rusa, cu toata forta strategica pusa in slujba mentinerii influentei in ceea ce este cunoscut drept Spatiul Post-Sovietic (SPS). De cealalta parte este Uniunea Europeana, care a inclus Republica Moldova in Politica Europeana de Vecinatate, cu scopul de a crea o zona limitrofa prospera din punct de vedere economic, sigura din punct de vedere militar si predictibila din punct de vedere politic. Pozitiile sunt ireconciliabile, de aceea se poate vorbi de un „joc de suma nula“.

In 1999, odata cu decaderea lui Boris Eltin si cu preluarea puterii de catre Vladimir Putin, Federatia Rusa si-a fixat ca obiectiv revenirea la statutul de superputere mondiala activa. Primele semnale concrete au aparut atunci. Strategia pe termen mediu a cooperarii cu UE stabilea ca obiectiv „consolidarea rolului Rusiei ca putere dominanta in crearea unui nou sistem de relatii interstatale politice si economice in spatiul CSI“. De asemenea, in C artea Alba a Apararii, se preciza ca „expansiunea blocurilor militare si uniunilor in detrimentul securitatii militare a Rusiei sau a aliatilor sai“ constituie o amenintare externa „a carei neutralizare este in sarcina Fortelor Armate ale Federatiei Ruse“.

Astfel, din 1999, Moscova actioneaza in spatiul ex-sovietic in logica politicii de forta. Startul a fost luat, insa, prea tarziu pentru a mai putea impiedica Estonia, Letonia si Lituania sa intre in aliantele politico-militare occidentale - UE si NATO. De partea cealalta este Uniunea Europeana, care, prin extinderi succesive, a ajuns in zone considerate de Moscova drept de interes national. UE a lansat conceptele de Europa Largita si de Politica Europeana de Vecinatate cu scopul de a securiza zonele de frontiera. Ideea este de a elimina sursele de insecuritate, imigratie ilegala, trafic sau saracie endemica.

Alaturi de Ucraina
Zonele in care acum se intretaie cele doua strategii sunt Ucraina si R. Moldova. Ambele state apartin de Spatiul Post-Sovietic si, simultan, sunt incluse in Politica de Vecinatate a UE. Situatia tensionata de pe scena politica din Ucraina este endemica. In Republica Moldova, potentialul este cel putin similar.

Daca Rusia foloseste „politica de forta“, Uniunea Europeana foloseste paradigma integrationista si elemente de „soft power“ - cooperare economica, ONG-uri, investitii economice transparente, proiecte culturale.

Romania este un vector important in politica mai larga a Uniunii Europene. Este in interesul imediat al Romaniei ca la granita de est sa se afle un stat democratic, prosper, in care sa nu existe riscuri de securitate generate de conflicte inghetate sau de prezenta unor forte militare impredictibile. Pe termen lung, Romania poate spera ca vor fi create premisele politice si economice pentru readucerea unei mari parti a Basarabiei istorice in interiorul granitelor unui singur stat romanesc, in interiorul UE.

Intre actiunile UE si ale Rusiei, se afla o populatie derutata, divizata si o clasa politica care asculta de ordinele Moscovei, dar mai face cu ochiul si catre Bruxelles. Intr-o lucrare recenta asupra relatiilor pe triunghiul Rusia-UE-Ucraina, Institutul pentru Studii Europene foloseste trei dimensiuni de analiza: geoeconomica, geopolitica si socio-culturala. In urma unei documentari la fata locului si a unor discutii cu oficiali de la Chisinau, „Gardianul“ face o trecere in revista a raporturilor de forte pe cele trei paliere. Daca pe planurile geo-economic si geo-politic Rusia detine controlul, meciul se joaca la limita pe planul socio-cultural.

Economie Pe plan geo-economic, Republica Moldova este legata de maini si de picioare in relatia cu Rusia, in primul rand din lipsa de resurse energetice proprii.

In timpul iernii 2005-2006, Rusia si-a aratat coltii si a intrerupt distributia de gaz timp de 16 zile. Consecintele au fost previzibile - Chisinaul a cedat, acceptand sa plateasca un pret mai mare catre Gazprom. Proprietatea asupra conductelor de gaz din Republica Moldova se afla in proces de transfer catre Gazprom. In plus, compania MoldovaGaz este detinuta, in proportie de 63,4% de gigantul rus. Republica Moldova consuma in medie 2,5 miliarde de metri cubi de gaz anual, cantitate importata in totalitate din Rusia, la un pret (convenit pe 2007) de 170 de dolari pe mia de metri cubi. Zona separatista din stanga Nistrului consuma anual in medie 1,1 miliarde mc, fara sa plateasca, datorita sprijinului politic de care beneficiaza.

Razboiul exporturilor
Un alt instrument de forta aflat la dispozitia Federatiei Ruse este accesul la piata de export pentru produsele agricole. Vinurile produse in Republica Moldova au avut accesul blocat pe piata Rusiei timp de mai mult de un an, fapt care a dus la dezechilibre macro-economice.

De partea cealalta, UE a incearca sa aduca Republica Moldova pe linia unei economii functionale de piata. Principalele directii si modalitati de asistenta sunt incluse in Planul de Actiune UE-Moldova, semnat in 2005, pentru o perioada de 3 ani. Bruxelles-ul se angajeaza sa acorde asistenta financiara pentru reducerea deficitelor comerciale si asteapta reforme structurale si imbunatatirea climatului investitional.

In prezent, investitiile in economia Republicii Moldova pot fi definite drept „investitii politice“, sprijinite de ratiuni politice, si nu economice. Cele mai multe investitii au ca tara de provenienta Rusia.

In ultimul timp, companiile romanesti si-au facut loc pe piata Republicii Moldova, avand cote de piata in crestere: Automobile Dacia, Petrom, Romstal sau European Drinks. Dacia a fost pe primul loc in 2006 ca numar de automobile vandute, cu aproape 900 de unitati. Pe primele 10 luni ale acestui an au fost vandute 688 de unitati Logan, ceea ce inseamna o cota de piata de 12,7%, potrivit unui oficial al companiei.

In fata acestor realitati, elita politica de la Chisinau are o marja de manevra foarte mica. Presedintele comunist Vladimir Voronin si-a exprimat in mai multe randuri optiunea pentru a adera la proiectul uniunii economice Rusia-Belarus. Pe de alta parte, nu isi poate permite sa refuze apropierea de Uniunea Europeana.

Politica strategica
Pe plan geostrategic, situatia este la fel de sumbra. Rusia are controlul absolut asupra regiunii separatiste transnistrene si nu va ceda acest avanpost. Cele mai recente negocieri pornesc de la urmatoarele premise: Chisinaul ar urma sa obtina suveranitatea asupra Transnistriei, care va beneficia de o autonomie larga.