„Caci vorba voastra suna ca plins la cununie/ Ca cobea ce ingina un cint de veselie/ Ca risul la mormint" (Eminescu, „Junii corupti").

Am sperat ca politica facuta de fostii nomenclaturisti, carora li s-au opus fara succes figuri ale demnitatii interbelice precum Corneliu Coposu, Ion Ratiu sau regele Mihai, va lua sfirsit macar dupa douazeci de ani. Am crezut poate ca naravurile sufocantei noastre tranzitii vor fi contestate de suflul proaspat al unor oameni carora, prin definitie, le pasa de viitor. Insasi conceptul „generatiei asteptate" - lansat de ziarul Cotidianul cu ceva vreme in urma - parea sa sugereze ca tineretea reprezinta garantul innoirii politichiei romanesti.

Ca nu este asa aflam zilnic din presa neaservita. La Ministerul Educatie si la Ministerul Justitiei, doi junimisti completeaza antologia incompetentelor liberale. Zsolt Nagy telecomunica la Parchet. Responsabila cu Justitia, incruntarea toanta a dlui Chiuariu zideste monumente de ilaritate penala. La polul veseliei regizate, Lavinia Sandru presara pe hectare intregi fraze topaite si proaste maniere. Socialistul bucurestean Victor Ponta impartaseste soarta nefericita a parlamentarilor navetisti si accepta cazarea sur place din fondul de indulgente al bugetului public. Istoricul Adrian Cioroianu confunda ironia de bilci cu exercitiul diplomatic pentru ca finul premierului si prezidentul grosier al Camerei inferioare a Parlamentului, dl Bogdan Olteanu, sa se trezeasca vorbind despre deontologia ambasadorului SUA, pe care, folosind standardele moralitatii valahe, il acuza pe deasupra de coruptie... Reverii infantile, capricii demodate sau oportunismul combustiei de lichea ii fac pe alti nevrednici sa viseze la postura de sef al statului, demiurg al unui nou partid sau macar reprezentant al natiunii in capitala UE.

Insolenta lui Olteanu face insa o figura aparte. Vechiul prieten al Uniunii Sovietice, Ion Iliescu, s-a solidarizat rapid cu seful Camerei Deputatilor, condamnind drept „inadmisibile" ingerintele reprezentantului administratiei americane. Doi limbuti obraznici si-au dat mina pentru a condamna imperialismul marcii Washington D.C. Intelegem asadar ca diferentele de doctrina, de virsta si de educatie se anuleaza acolo unde consensul imposturii e prestabilit.