Tanarul necunoscut de pana mai ieri - oare care ar fi momentul de a scapa de aceasta eticheta, care, in sine, nu spune mare lucru? - maturul si multmediatizatul de astazi autor a mai scos o carte: "Despre idei si blocaje"( Humanitas, 2007). O carte c
Tanarul necunoscut de pana mai ieri - oare care ar fi momentul de a scapa de aceasta eticheta, care, in sine, nu spune mare lucru? - maturul si multmediatizatul de astazi autor a mai scos o carte: "Despre idei si blocaje"( Humanitas, 2007). O carte care se va vinde bine, negresit, un nou volum care-l readuce in atentia marelui public din care, altminteri, nu iese niciodata. HRP a devenit, cu o vocabula nu foarte agreata de noi, un "brand". Nu as fi fost constient de o asemenea situare daca intr-un interviu-dialog cu o ziarista intempestiva, discutand despre pastrama de gasca si vanzari, chiar in fieful lui de la Cetate, Mircea Dinescu, prietenul meu, nu s-ar fi exprimat despre el insusi in termeni de genul "Pai, nu-ti dai seama ca eu sunt un <<brand>>?" Adevarul era ca nu-mi dadusem seama si nici nu prea realizam cum niste oameni normali din preajma mea, o "preajma" mai mult sau mai putin variabila ca distanta in ultimii ani, au devenit "branduri". Dupa ce mi s-au deschis ochii am inceput sa-i privesc si judec si din acest punct de vedere. Nu poti aprecia o piesa muzicala interpretata de (fostul) prim-ministru al Angliei (Edward Heath, la pian, sa zicem) sau o carte scrisa de Hillary Clinton (in tiraje ametitoare) doar "in sine", ca act muzical/cultural fara sa tii cont si de statutul lor public. Si de statura lor publica. Personajele publice beneficiaza de o protectie naturala a popularitatii, astfel ca gestul-actul critic, oricat de bine intentionat sau autentic, sa nu poarte suspiciunea unei peceti de lesnotorietate. Poti sa spui de "Coca-Cola" ca nu e buna sau ca ai anumite rezerve fata de gustul ei cand miliarde de oameni consuma produsul in draci si vanzarile - marea satisfactie a producatorilor, de bunuri materiale sau simbolice - ating cifre uriase sau doar mari, in cazul cartilor? De aici, cumva, si din partea noastra, o anume rezerva si pozitie incomoda de a exprima cateva opinii despre un om pe care-l pretuim, de a comenta, chiar si fugar, aceasta ultima aparitie editoriala. Polarizarea vietii noastre cultural - intelectuale - artistice intre "ai nostri" si "ai lor" a dus la grave derapaje si la o anume degradare a actului critic. Poate prelungim prea mult aceste idei, care se regasesc si sunt deplanse si in cartea de care ne ocupam si conduc, realmente, la numeroase blocaje. De varia feluri. Am fi printre primii care ar saluta restabilirea in conditii de normalitate a actului critic si relaxarea partizanatelor excesive ce nasc, de atatea ori, chiar si monstri. Dar dupa ce, deja, Andrei Plesu, un alt monstru - o spunem cu simpatie, sacru, al contemporaneitatii l-a blagoslovit pe autor cu un "Horia, ai dat lovitura!", ce sanse de acceptare senina ar avea cateva observatii critice din partea noastra?
Deci: nu credem ca amicul HRP a dat lovitura cu cartea asta. Este compusa hibrid, oarecum compozita, toate "anexele" - articole lipite eseului, "de baza", rafistolat, la randul lui, din alte texte, ca o haina intoarsa pe dos si carpacita - puteau sa lipseasca. Editorii, carora le multumeste cu pretuire HRP, credem noi, au gresit: trebuiau sa-l oblige sa dea toate eseurile-articolele anterioare de o parte si sa scrie, cap-coada, un text nou, musculos, elastic si bine armat sub raportul conducerii catorva idei puse in jocul interogatiilor polemice pe care le avanseaza distinsul eseist. Avem asa comentarea, cu divagatii si observatii a unor mustoase idei anterioare, proprii - precum cele depre "piata ideilor" sau "imperialismul culturii generale" sau ale lui G. Liiceanu, de genul "de ce nu avem o istorie a filozofiei romanesti, carora comentariul aplicat al lui HRP le da consistenta. Textul "mama", credem noi, trebuia articulat clar si consistent, si nu parazitat de numeroasele puncte si subpuncte ce mai mult incalcesc demonstratia-argumentatia decat o limpezesc. Sunt multe lucruri bune in aceasta carte, parca alcatuita fortat si in graba. Dar cum nu de "culegeri" de articole, mai mult sau mai putin fascinante, duce lipsa cultura romana, iar pretentiile noastre vizavi de potentialul patapievician sunt pe masura notorietatii autorului, asteptam in continuare cartile care sa-l impuna si posteritatii. Nu doar capricioasei si inselatoarei, de multe ori, actualitati. "Despre idei si blocaje" merita sa fie citita, negresit, si din aceasta perspectiva a unei mai bune "randuieli" a propriilor idei.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.