Dupa ce-si termina treaba la banca, domnul Socrate obisnuia sa intre o jumatate de ceas in cafeneaua din coltul strazii. Lua intotdeauna un expresso scurt, dar adevarata placere era sa-i spuna fetei care i-o aducea la masa lui, de langa fereastra, aceeasi fraza pe care i-o spusese mai devreme si casierei: O afacere buna e atunci cand castiga toata lumea, hai, ia de la tata Socrate zece euroi!


La colt, surprinza mare: disparuse cafeneaua si in locul ei aparuse o agentie de voiaj. Domnul Socrate a intrat in agentie oarecum in virtutea inertiei, dar ce s-a intamplat mai departe, se explica probabil prin faptul ca pe la saizeci de ani, barbatii incep sa faca lucruri imprevizibile. Femeile sunt de parere ca se ticnesc. Ca e ticneala sau altceva, e de competenta psihiatrilor. Fapt e ca domnul Socrate s-a asezat frumos pe scaunul pe care i l-a oferit una din doamnele care vindea bilete de avion, a scos din buzunar o suta cincizeci de euro si a zis: Va rog un bilet dus-intors de toti banii astia.


Unde doriti sa mergeti? l-a intrebat cu un suras profesional perfect angajata agentiei. Oriunde, a raspuns domnul Socrate. O sa plec maine de dimineata si vreau sa ma intorc seara. Bine, bine, a zis cu un zambet profesional si mai perfect doamna cu biletele, oriunde, oriunde, dar unde anume? Domnul Socrate a privit-o oarecum mirat pe femeia care ii punea atatea intrebari deplasate. Oriunde putea sa insemne si la Viena, si la Munchen si la Belgrad. Doamna, a zis Socrate aplecandu-se cu un aer complice spre  functionara, ma duc sa-mi beau cafeaua. Eu am o vorba: o afacere buna, o cafea buna. Aici era pana nu de mult o cafenea, dar a disparut. Cum vedeti, nu sunt suparacios. Asadar, vreau biletul.
Din motive pe care tot psihiatrii le-ar putea deslusi, functionara si-a chemat seful. Cu ce va putem servi?, a intrebat acesta, fiind vadit ca angajata lui il prevenise de prezenta unui client special. Domnule, a raspuns Socrate, de trei ani mi-am baut cafeaua exact in acest loc. Nu serviti cafea, nu-i nimic, e bun si un bilet de avion. Eu la cafeaua de dupa o afacere reusita nu renunt. I-am dat doamnei o suta cincizeci de euro pentru un dus-intors, maine, si vad ca are probleme. Uite, mai pun o suta cincizeci si cer tot un dus-intors, maine. Unde? a intrebat nitel agitat seful. Ce-l nelinistea insa in gestul lui Socrate nici el n-ar fi putut sa spuna.


Domnule, l-a luat Socrate cu binisorul, la Londra, la Madrid sau la Stockholm exista cafenele unde poti sa te asezi si o suta de ani la aceeasi masa. Si sa nu se minuneze nimeni ca vii tocmai de la Bucuresti sa bei o cafea, ca sa te intorci cu urmatoarea cursa acasa. Aici sunt europenii astia mai destepti ca noi, la stabilitate. Cand iti bei in fiecare zi cafeaua in alt loc, nici locul si nici cafeaua nu mai au gust si sens. Asa ca mai ia de la tata Socrate inca o suta de euroi si da-mi un bilet dus-intors la New York. La New York, deci? a intrebat buimac seful agentiei. La New York, baiatule. Sau poate preferi la Montreal?