PUNCTUL PE EI
Cornel Dinu a comis-o. L-am banuit eu de fapta grea. Dar cunoscandu-l si cunoscandu-ma, intelegandu-l asa cum si cu mine m-am impacat, niciodata suspiciunea n-a capatat dimensiunea prozaica a convingerii.

In ultima vreme
PUNCTUL PE EI
Cornel Dinu a comis-o. L-am banuit eu de fapta grea. Dar cunoscandu-l si cunoscandu-ma, intelegandu-l asa cum si cu mine m-am impacat, niciodata suspiciunea n-a capatat dimensiunea prozaica a convingerii.

In ultima vreme, ori de cate ori i-am intuit programul mai lejer si i-am propus vreo intalnire, am fost refuzat. Cornel raspundea invariabil: "Nu pot draga. Ma duc la Sinaia. Scriu. Scriu o carte". Stiam ca Dinu nu este un grosier al minciuni. Cand a mai ocolit adevarul a folosit povestea, a folosit nascocirea de spirit. Tocmai de aceea am crezut ca scrisul este doar un pretext. Ca Sinaia este in principal un alt loc de deplasare a meciurilor sale lumesti. Dar Dinu n-ar mai fi Dinu daca nu ar fi si surprinzator. Acum vreo doua luni, ziaristul Daniel Nanu mi-a zis ca a fost la Sinaia, s-a intalnit cu Cornel Dinu si a rasfoit pagini bune ale manuscrisului. Mi-a mai zis pe onoarea lui ca i-a placut ceea ce a citit fara sa acorde rabat de buna cunostinta. Am auzit apoi astfel de aprecieri si de la Razvan Boanchis. Insa martorii nu devin neaparat giranti. Daca Dinu a reusit sa-si despovareze onest memoria sunt convins de succesul cartii sale. Dinu a trait mult si bogat. A fost un bun cititor al vecinatatilor dar si al distantelor care l-au corelat cu viata. Odata si-odata trebuia sa faca decontul prieteniilor nebune cu Fanus Neagu, cu Guta Baiesu, cu Conti Barbulescu.


Cornel Dinu a comis-o. A scris o carte. S-a dus putin in lumea lui pentru a avea de unde sa se intoarca din nou printre consumatorii prezentului aproximativ. Va avea meciuri grele. Sa te tii proza de larga circulatie. Imbuibatii frustrarilor incurabile vor iesi la atac mai abitir ca niciodata. Pentru ca Dinu are o noua semnatura pe coperta in timp ce nimicnicii vor ramane vesnic umplutura de pomelnice fara de pomenire. Material de dictionar onomastic si nicidecum biografii. Semnalul a fost deja dat de un grabit care se dedulceste printr-o hazna. Hazna pe care singur si-a construit-o, pe care singur si-o mobileaza. Nu-l condamn. Folosind pixul fara prezervativ poti contracta oricand stilul veneric. Care nu are nimic comun cu tonul critic. Cand nu esti capabil sa faci diferenta, nici un reper nu te mai poate scoate din labirint.


Spuneam ca sunt convins de succesul cartii lui Cornel Dinu. Un succes la fel de aproximativ cum este si viata. Nu ma gandesc nicidecum la perfectiune. Pentru ca nici macar capodoperele nu pot fi perfecte. Poate doar prostia sa beneficieze de atributul perfectiunii prin trainicia sa. Nu-i asa, nea Hazna?


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.