Ambasadorul autocratiei romanesti

De ce atata agresivitate la Bogdan Olteanu? A-l ataca pe ambasadorul SUA pe motiv ca si-ar fi obtinut postul pe cai corupte nu constituie o asertiune care va fi data uitarii prea curand. Interpelarea sa mi-a amintit de anii '50 si de imprecatiile autoritatilor noilor democratii populare la adresa reprezentantilor statelor occidentale care aduceau critici legalitatii numeroaselor procese inscenate, tipice acelor vremuri.
Indubitabil, Olteanu va fi stiut ce face. stia prea bine ca ambasadorul SUA a sesizat corect calea pe care a apucat-o Romania in ultimele 11 luni - cea a distantarii manifeste de valorile si loialitatile Occidentului. Nicholas Taubman a avut suficient timp la dispozitie pentru a se convinge ca Romania a devenit raiul intereselor de familie si al diverselor retele, ca tara a aderat, de fapt, la UE in conditiile urmarite de acestea, nu de Bruxelles. Spre dezamagirea lui Olteanu, in Romania nu exista miscari de tineret fascistoide de tip Nasi, altfel le-ar fi asmutit pe toate asupra domnului Taubman - in stilul incidentului de la Moscova, din aceasta primavara, cand cel vizat a fost ambasadorul Marii Britanii. In lipsa lor, Olteanu a recurs, voios, la tactica preferata a politicienilor romani - cea a delegitimizarii si insultelor ieftine, prin intermediul carora se vesteste lumii ca persoana calomniata nu este nicidecum indrituita a judeca demersurile si comportamentul altora, indiferent cat de oneroase s-ar dovedi ele.
Motivele pentru care ambasadorul american a reusit sa conturbe atat de profund oligarhia si slugile ei politice sunt limpezi: pe de o parte, Nicholas Taubman este un prosper om de afaceri care inca mai crede in capacitatea Romaniei de a-si reface din temelii institutiile, asa cum s-a intamplat, cu multi ani in urma, in tara sa. Drept urmare, a preferat sa sustina un set de principii indispensabile oricarei forme de guvernare corecte, in loc sa-si vada linistit de treburi si sa se bucure de prerogativele functiei sale. Pe de alta parte, modul in care si-a acumulat averea va fi si el un ghimpe in coasta oligarhiei autohtone - domnia sa a prestat servicii oneste, nu de fatada, cladindu-si afacerea cu piese de schimb auto pe principiul competitivitatii, ceea ce a condus, in final, la o extindere considerabila a companiei sale. In Romania vor exista, desigur, si oameni de afaceri cinstiti, dar o buna parte din arhicunoscutii plutocrati au ajuns bogati pe cu totul alte cai, pradand statul cu ajutorul unor politicieni verosi. Nu in ultimul rand, Taubman a respectat, de-a lungul anilor, traditia bunelor servicii aduse comunitatii - aspect complet ignorat de bogatasii romani.
Nicholas Taubman este unul dintre nenumaratii ambasadori ai SUA numiti, de-a lungul vremii, de presedintele in exercitiu pe criteriul loialitatii si serviciilor aduse partidului. Domnia sa nu a ascuns acest aspect - nici nu ar fi avut de ce. Practica unor astfel de numiri poate fi neimpresionanta din punct de vedere european, dar pana la urma depinde de fiecare titular in parte cat de constructiv doreste sa fie pe parcursul mandatului sau. In cazul actualului ambasador american, se poate conchide ca si-a luat atributiile foarte in serios.
Aruncand o privire asupra blogosferei romanesti, m-au frapat postarile randasilor penelisti referitoare la domnul Taubman si natiunea americana in general - scrise in cel mai autentic stil CheGuevarist. Sloganurile se dovedesc mult mai barbare decat cele utilizate, pe la inceputul anilor '90, de slugile FSN in vederea discreditarii opozitiei. Desigur ca de atunci s-a dezvoltat, pe langa internet, si agresivitatea perceputa drept indispensabila pentru insusirea, respectiv pastrarea unor averi si privilegii inaccesibile inainte de 1989 - ca atare, retorica a devenit mai virulenta, abundand in abjectii si invective.
Finul unui premier pentru care proteguirea intereselor de clan pare a constitui obiectivul major al politicii de stat nu reprezinta defel vreo anomalie a scenei politice a tarii. Peisajul colcaie de astfel de tinere specimene. Judecand dupa bloguri, sunt adunati si mobilizati cu totii sub aripa PNL & Co. - intr-un mod vadit mai profesionist decat cel intalnit la contramiscarile orientate spre scoaterea politicii romanesti din mocirla.
Ieri, furia autocratilor s-a revarsat asupra domnului Taubman, maine va fi randul oricarui roman care ar indrazni sa li se puna in cale. Daca cetatenii considera ca s-au saturat, in fine, de o asemenea soarta si nu o doresc lasata mostenire generatiilor viitoare, isi pot aduce contributia la schimbarea starii de fapt printr-o prezenta masiva la urne pe 25 noiembrie.

Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie

---

Despre autor: