Aliati si licurici

Daca replica presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, i-ar fi fost adresata ambasadorului Rusiei si nu ambasadorului SUA, cei care il blameaza vehement l-ar fi ovationat entuziast. Reactiile de blam conformist denota o trista caracteristica a poporului roman: mersul cu turma in atitudine (de aceea si ies atat de bine in Romania linsajele politice si mediatice). Si mai denota o caracteristica, la fel de trista: complexul de inferioritate nationala. De unde si complexul (non)apartenentei internationale.
Bogdan Olteanu este genul de persoana publica stapanita. El nu actioneaza impulsiv. Si replica actuala a fost deliberata. Codul Penal si Codul de Procedura Penala, pe care ambasadorul american le-a blamat si pe care de altfel le-a criticat si ministrul roman al Justitiei, au fost votate in unanimitate la Camera Deputatilor. In contra valului oportunist, consider oportuna luarea de atitudine a lui Bogdan Olteanu. Consider ca ma reprezinta, desi sau tocmai pentru ca sunt filoamericana, iubesc America si am scris adesea in apararea mult-blamatei Administratii George W. Bush. Am pledat, insa, in egala masura, pentru afirmarea identitatii, personalitatii si a demnitatii nationale a Romaniei pe plan international. In cauza este nu justetea sau injustetea, obiectivitatea sau partinirea din afirmatiile domnului Taubman. Ci o chestiune de principiu. Statutul Romaniei in comunitatea internationala si tratarea tarii noastre ca atare.
Suntem stat membru al NATO si UE. Nu suntem nici colonie, nici satelit. Abia am scapat de sub blestemul sferei de influenta sovietica. N-am scapat, insa, de mentalitatea subalterna. Si, in loc sa ne lepadam de ea, ne-am grabit sa substituim reperul caruia sa i ne subordonam. Experienta istorica ne-a invatat ca adaptarea e mama supravietuirii, iar mama adaptarii e slugarnicia fata de noul stapan. Demnitatea de aliat n-a intrat inca in codul nostru de conduita (inter)nationala. De aici si delatiunile pe la "inaltele porti" prestate de mai multi politicieni din Romania, care nu se comporta ca aliati, ci ca subordonati. Ai SUA, NATO, UE, simultan sau alternativ, in functie de conjunctura.
Complexul valetului sau al rudei sarace domina mentalitatea romaneasca. Expresia ultima a constituit-o panseul presedintelui Basescu, care a plasat, din debutul mandatului sau, politica externa a Romaniei in parametrii prestatiei sexuale orale: fata de Marele Licurici, SUA, pentru ca este unul singur, decat cu mai multi licurici si mai mici. Un bonus se poate acorda siamezului britanic, ca sa ne iasa axa Washington-Londra-Bucuresti. Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, gafeur fara taria unei convingeri, nu a reusit sa schimbe directia de vertebrata pe care presedintele Basescu a imprimat-o Romaniei.
Cum noi nu reusim sa ne trezim din prostie si inertie decat la un soc major, cred ca era nevoie de declaratia transanta a lui Bogdan Olteanu. Si socanta. Dar ceea ce a spus e in esenta real. Ideea fiind ca suntem aliati, adica egali. Daca un aliat da lectii altui aliat isi poate permite si celalalt sa o faca. Daca nu, nu. Repet, Bogdan Olteanu putea fi diplomat. Sau putea baigui ceva ca vom executa intocmai indicatiile de la Washington. Dar la ce ne servea? Contra-intrebarea previzibila este la ce ne serveste replica lui Bogdan Olteanu. La evaluarea lucida a conditiei Romaniei pe plan international. Fara de care vom perpetua mentalitatea subalterna si se va putea face orice cu Romania.

---

Despre autor: