A impartit cu Nadia Co­ma­neci ani de truda si cantonament, dar si bucuria medaliilor de la Montreal. Din 1993, impreuna cu sotul ei, fostul gimnast Sorin Cepoi, s-a stabilit in SUA. In prezent, cei doi conduc clubul de gimnasti
A impartit cu Nadia Co­ma­neci ani de truda si cantonament, dar si bucuria medaliilor de la Montreal. Din 1993, impreuna cu sotul ei, fostul gimnast Sorin Cepoi, s-a stabilit in SUA. In prezent, cei doi conduc clubul de gimnastica "Dynamic Gymnastics", New York. Teodora Ungureanu implineste astazi 47 de ani.  "Pastrez aici, in America, doar me­daliile olimpice, iar celelalte me­dalii pe care le-am cucerit in cariera mea sportiva sunt acasa, in Ro­ma­nia, la mama mea. Momentul meu de glorie a fost olimpiada din a€™76, de la Montreal, apoi Mondialele Universitare din a€™79. Bineinteles, urmeaza viata de familie, care este foarte im­por­tanta pentru mine. Acestea sunt momentele cele mai placute din viata mea. Sacrificiile pe care le-am facut pen­tru meseria mea? In primul rand, fapul ca am fost departe de casa. Lu­cram la sala in fiecare zi in jur de 7 ore, iar vacantele erau foarte scurte si foarte putine. Cam doua-trei zile de Craciun si o saptamana vara. Toa­ta lumea stie ca, pentru a ajunge un sportiv de performanta, trebuie sa iti petreci mai tot timpul in sala. Gimnastica de azi fata de cea pe care o practicam eu a evoluat dato­ri­ta aparatelor. Codul de punctaj s-a schimbat de mai multe ori de cand am terminat eu cariera de gimnasta. Gimnastele de acum performeaza elemente foarte dificile, codul de punctaj cere foarte mult. Ca sa fii un gimnast de mare performanta trebuie sa ai foarte multe aptitudini. Trebuie sa fii un atlet complet. Urmaresc la televizor ce se in­tampla la Campionatele Mondiale, la olimpiade. Avem prieteni in Roma­nia si aici care ne tin la curent cu sportul. In rest, avem concursurile noastre interne din Statele Unite. Ne mai intalnim intre noi, antre­norii. Sunt antrenoare de gimnastica impreuna cu sotul meu. Avem un club infiintat de 12 ani. Acum avem o fetita talentata, care speram sa ajunga la olimpiada in 2012. Ea participa la campurile nationale organizate de Federatia Americana, care se tin in Texas, si speram ca totul o sa fie bine. Sunt mandra ca am facut parte din echipa Romaniei atatia ani si ca am fost alaturi de colegele mele, Nadia si celelalte sportive. Ma felicit ca am rezistat atatia ani in sport, chiar daca a fost greu. Daca as putea sa-mi realeg meseria, tot gimnastica as face si tot dedicata sportului as fi. Nu am nici un regret, am fost tot timpul multumita de ce am realizat. Poate singurul meu regret este ca nu am reusit sa ajung la finala la sol de la Montreal. Nu am organizat ceva special pentru ziua mea, avand in vedere ca este miercuri. Probabil, voi merge cu fiica mea la cumparaturi. Imi doresc sanatate, fericire atat pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu. Vreau sa-i urez Nadiei «La multi ani!», pentru ca stiu ca a fost ziua ei ieri."  Abnegatie "Sunt mandra ca am facut parte din echipa Romaniei atatia ani si ca am fost alaturi de colegele mele, Nadia si celelalte sportive. Daca as putea sa-mi realeg meseria, tot gimnastica as face si tot dedicata sportului as fi" Teodora Ungureanu, fosta gimnasta  


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.