Sfantul inchisorilor

La editura Reintregirea din Alba Iulia a aparut un volum despre cel supranumit "sfantul inchisorilor", Valeriu Gafencu, tanar patriot, care si-a dat duhul fara sa i se clinteasca nici pentru o clipa credinta si atasamentul pentru tara si Hristosul mantuitor. Crezul sau politic contestat de foarte multi a fost crez in sensul in care l-a slujit ducandu-l spre o maxima puritate moral-duhovniceasca. L-a cunoscut in inchisoare pe pastorul Richard Wurmbrandt si se pare ca, daca acesta a supravietuit si mai tarziu in libertate, ajuns tocmai in SUA, a dezvaluit in fata Senatului ororile gulagului romanesc, aceasta se datoreaza lui Valeriu care i-a cedat pastorului streptomicina primita de la sora sa. Din cele notate aici de monahul Moise, ingrijitorul editiei, el dovedea o iubire fraternizatoare pentru neamurile lumii. Nu era antisemit, cum unii voiau sa-l socoteasca, si spunea ca orice tara din lume ar merita condusa de evrei cu conditia ca acestia sa se ridice la nivelul straparintilor din Vechiul Testament.
Multi tineri din ziua de azi, debusolati, care nu-si mai gasesc un tel in viata, ar ramane putin pe ganduri daca i-ar citi biografia. Era basarabean iar familia lui fusese deportata de rusi. Inca din anii 40, intelegand pericolul comunismului, nu s-a sfiit sa se inscrie intr-o miscare nationala, pavaza impotriva internationalismului nociv. Iata puscariile prin care a trecut: Aiud, unde a fost coleg de celula cu Anghel Papacioc, viitorul monah Arsenie de la Rugul Aprins, Pitesti si Tg. Ocna unde pana in 1952 cand si-a dat sfarsitul, a infiintat un fel de leagan mistic in care au intrat toti cei ispasitori. A murit la 31 de ani (ianuarie 1921 - februarie 1952).

---

Despre autor: