SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ramas singur pentru doua saptamani, batranul profesor Ion Costescu, a pus la fiert o supa.Ce mare lucru o supa, i-a zis el sotiei, cand aceasta a vrut sa-l invete cum se face. De felul sau, Nelu Cos-Cos, cum ii ziceau studentii era un indaratnic. Unul mare de tot. Ar fi fost pentru prima oara cand trebuia sa se ocupe singur de casa, de mancare, de pisica si de flori. Dar la tot ce-i spunea blanda doamna Costescu, profesorul raspundea ursuz: Lasa€™ ca stiu eu. Si ce-o sa te faci, dupa ce mananci supa?, l-a mai intrebat doamna Costescu pe indaratnic. Te tii numai cu parizer? Pai, a raspuns ironic barbatul, mai pun de-o supa. Pe urma, de inca una. Si asa mai departe.


Dupa ce sotia a plecat, profesorul a cumparat din Obor cel mai mare rasol de vitel de pe taraba, pe care l-a pus intreg intr-o oala mare. Al naibii vitel ce-o fi fost el, ca nici un rasol  intreg din taica-su, boul, n-ar fi cantarit mai putin. Nu-i nimic, a gandit profesorul, o sa-mi iasa supa-supelor. Un cartof, un morcov si o ceapa mai curatase Nelu Cos-Cos, insa spuma, care se aduna la nesfarsit deasupra apei, il cam intriga. O aduna cu un linguroi si abia o dovedea. I-a trecut chiar prin cap ca asta o sa faca pana seara, sa se uite la rasolul care genera la infinit spuma. Nelu Cos-Cos predase fizica si stia ca nu e bine sa te pui cu infinitul. Ca sa termine cumva cu spuma, a dat focul mai tare. Si, deodata, supa a inceput sa bolborosesca din adancuri si sa arunce stropi cleiosi pe pereti. Cat despre spuma, a erupt peste marginile oalei ca lava unui vulcan.


Desi nu realiza momentul, profesorul era pe cale sa inventeze supa care explodeaza. De frica, a stins aragazul si dupa ce supa s-a mai domolit din bolboroseala si-a dat seama ca rasolul de vitel devenise tare ca portelanul. Fizica insa l-a scos inca o data pe Nelu Cos-Cos din incurcatura. Prima oara a fost cand s-a infundat veceul, a doua oara cand a apelat la principiul vaselor comunicante, la butoiul cu vin care fermenta, iar acum ar fi fost a treia oara. Profesorul si-a amintit ca exista si un infinit mic si a lasat flacara aragazului incet. Pe urma, a catalizat fiertura cu un cui, conform unui alt principiu, dar din chimie. Aplicand inca un principiu, de data asta din matematica aplicata a macaroanelor, a varsat in oala o punga intreaga de un kilogram. De fapt, era un principiu pe care tocmai il crea: Ce mi-e fideaua, ce mi-s macaroanele. N-ai una, pui alta.


Macaroanele, care n-aveau loc una de alta, au inceput sa se umfle si sa alunge energic supa din oala. Logic ar fi fost ca, de emotie, pe batranul profesor sa-l apuce stomacul si sa dea buzna la baie.


Ceea ce s-a si intamplat. Cand s-a intors din baie, in oala, n-a mai gasit decat un calup gelatinos si compact de coca si un altul, si mai compact, de rasol pietrificat. Doar cuiul ramasese la fel cum era in clipa in care batranul indaratnic Nelu Cos-Cos a hotarat sa faca dintr-o banala supa o chestiune de confruntare stiintifica a principiilor. O ora intreaga s-a tot uitat profesorul la gogoloiul de coca, intrebandu-se de ce ii amintea acesta. Intr-adevar, ii amintea de ceva. Numai ca n-avea sa stie niciodata de ce. La sfarsit, asa arata viata oricarui indaratnic, ca un gogoloi de coca rau la gust, cu ceva negru si nedefinit la mijloc.



Basescu la regele Republicii Norvegia

Presedintele Basescu a fost, asadar, din nou in Norvegia. S-a intors la locul faptei, cum spun criminalistii. Dl Basescu Traian a fost cercetat in "Dosarul flota" tocmai pentru contractele navelor transferate pe doi bani la o companie de navigatie norvegiana. Cand era ministru peste Transporturi, dl Basescu Traian detinea si functie in Consiliul de Administratie la Klavenes, care manageria cu pricepere si pierdere pentru Petromin navele cele mai bune ale companiei romanesti. Dosarul cu 80 de invinuiti a fost ingropat, iar cercetatul Basescu, fara cazier, s-a intors cu fruntea sus si tupeul cunoscut in Norvegia. Nu la reconstituire, cum se face in penal, care n-a mai fost, ci ca presedinte al Romaniei, tara cu flota scufundata. Mi se pare firesc ca regele Norvegiei sa-l primeasca pe dl Basescu Traian cu toate onorurile cuvenite unui om care a facut servicii reale Tarii Fiordurilor, imbogatindu-i patrimoniul cu nave bune si foarte, foarte ieftine.


Nu stiu daca presedintele scufundac de nave i-a povestit consilierei blonde ceva din aventura banoasa din Norvegia, pe cand administra teribilul management pentru care Petromin a varsat la Klavenes peste 14 milioane de dolari, din care, ma intelegeti... ca noi suntem romani. Ceva, adica esenta, fata de Plescoi, tot a retinut printre suspine: ca de acolo ies bani frumosi si, ca atare, trebuie sa fie... democratie, adica... republica. Exact ca la noi acasa, unde, daca torni asfalt, iese aur, iar parcatul masinii este mai rentabil decat fabricarea ei.


Poti sa o contrazici pe fata blonda? Argumentele din logica ei simpla, din popor, sunt imbatabile si, in plus, emana din experienta ocupantului de la Cotroceni. Din tolba de cadouri aduse natiunii de Capitanul Val-Vartej din Norvegia raman pentru posteritate interpretarile pe care le-a dat la procesul pierdut in cauza "Tiganca imputita". Ramanand cu  acuza de discriminare rasiala, Basescu Traian considera asta o dovada ca justitia e independenta in Romania.

La fel de independenta ca si in cazul pulverizarii Dosarului Flota, in care prejudiciul a fost exact zero. Un Zau de zero!

Traiasca Republica Norvegia si regele hotilor din Romania!