Intr-o zi mohorata, dupa o discutie aprinsa, un prieten mi-a spus plin de maturitate si un soi de intelepciune sociala: viata e nedreapta... ce vrei sa faci? S-o schimbi tu?
Am recunoscut, atunci, cu durere, in fata mea un om invins, frustrat, plin de angoase si temeri. Am inteles profunda indoiala umana...“ cine sunt eu sa ma opun, regulile le fac cei puternici, eu trebuie sa fac balet... sa ma descurc... ce fac eu fara banii sefului...“. Pacat!

Eu cred ca lumea este suma indivizilor care o compun. Daca ei sunt majoritar drepti, atunci e de la sine inteles ca exista premisele unui optimism fie el si copilaresc, dar daca maruntelul nu are curajul sa-si infrunte destinul aparand principiile inalte care ar trebui sa-l calauzeasca, atunci devine sclavul unei umanitati incorecte, imorale si nedemne. Iata o motivatie a lipsei de progres pe care neamul nostru a traversat-o in acesti ani tulburi. Lipsa de reactie, aplecarea capului in fata puterii „seculare“, lasitatea care te face sa-ti ascunzi visele sub pres te transforma incet din omul drept, semet si plin de lumina in individul cocosat, cu privirea de iepure speriat, cu palmele umede si dorinta navalnica de a freca cu peria umarul sacoului unui boss norocos.

Intotdeauna este o chestiune de alegere. Nu exista fatalitate, ci doar obtiune. E scris: Ce folos daca castigand intreaga lume iti pierzi sufletul? Uitam atat de des modelul lumii noastre: Iisus Christos din Nazareth. El nu este Dumnezeu pentru ca asa a fost proclamat. Intreaga lui viata si sacrificiul in fata umanitatii pe care o mantuieste chiar cand „lumea nedreapta“ ii batea piroanele in maini il fac cu adevarat sa fie Fiul Tatalui, dar si al Omului. Tot el ne spune ca cine vrea sa-i urmeze sa-si ia crucea in spinare si sa ajunga la profundul inteles al Caii, Adevarului si al Vietii. El nu ingenuncheaza in fata umanului decadent si plin de patima, ci isi deschide bratele pe cruce, imbratisand lumea copiilor si a insetatilor de dreptate. Noi suntem chemati in fiecare generatie sa alegem intre miracolul de a fi oameni sau blestemul de a ne fi nascut!

In momentul in care ne pasa de cel de langa noi...