Modelul spartan

Anti-parlamentarismul este caracteristic tuturor extremismelor politice, fara exceptie. in avantul sau revolutionar, dl. Basescu depaseste programatic si constant limita dintre critica si negare distructiva, negand pana si propriul sau proiect de reformare a clasei politice. Intr-adevar, daca luam de buna imaginea proiectata de presedinte - un Parlament compus din Hrebenciuci de-o parte si din amarati care nici nu stiu de ce sunt unde sunt pe de alta - si-i aplicam corectia uninominalului pur, constatam imediat ca singurii care au sanse sa treaca de hopul confruntarii directe cu cetatenii sunt Hrebenciucii. Presupusii amarati pe care dl. presedinte ii batjocorea vor fi, fara discutie, scosi din joc, dar fiecare partid isi va apara cu indarjire rechinii. Chiar ne imaginam ca, la banii, iscusinta si capacitatea lor de a manipula orice, oligarhii nu vor izbuti sa stranga voturile de care au nevoie pentru a-si asigura imunitatea si puterea?
Desteapta-te, romane: sistemul de vot pe care il promoveaza cu atata indarjire presedintele ne e familiar inca din 1992. E sistemul prin care si-au castigat mandatele toti presedintii, de la Iliescu la Basescu inclusiv. Dnii Funar, Vanghelie, Sechelariu, Mazare, Oprisan, Falca, Solomon au fost, de-a lungul acestor ani, alesi la fel de uninominal. Votul uninominal nu i-a ajutat pe independenti decat in cazul Vanghelie, in rest - sustinerea partidelor a fost criteriul esential (vezi cazurile Lis si Videanu), asa ca reformarea partidelor politice prin uninominal e o iluzie. Acelasi sistem a dovedit ca nu suporta ascensiunea, oricat de meritata, a vreunei femei, nu a oferit nici o bonificatie tinerilor sau celor cu o reputatie ireprosabila, nu ne-a oferit o "clasa edilitara", ca sa zic asa, radical superioara "clasei politice"; ba parca dimpotriva.
Italia e singura tara din EU unde se aplica integral acelasi sistem, adoptat la fel de turbulent la inceputul anilor '90. Rezultatul cel mai spectaculos a fost acela ca, de unde in intreaga Europa occidentala, partidele comuniste s-au prabusit odata cu Zidul Berlinului, in peninsula, comunistii au ajuns sa desemneze cand primul-ministru (D'Alemma), cand presedintele statului (Napoletano). Cele mai neasteptate si mai subrede coalitii s-au succedat la guvernare intr-un ritm obositor, asa ca acum italienii incearca febril sa schimbe sistemul pe care presedintele nostru vrea sa ni-l impuna.
Am zis dinadins ca-l impune, de vreme ce ne ameninta cu repetarea referendumului pana ce vom vota cum vrea D-sa. Poporul e suveran doar cand voteaza cum vrea presedintele. Daca-l impinge Aghiuta sa voteze invers, vai de mama lui. Nimic nou sub soare: acum 2500 de ani, la Sparta, adunarea cetatenilor - echivalentul "poporului" prezidential - era proclamata suverana, cu un mic amendament: daca mai marii cetatii constatau ca adunarea a luat "o decizie stramba", adunarea se reconvoca si votul se repeta. Cum afla scolarii inca din cl. V-a, Sparta a fost cea mai oligarhica cetate a Greciei antice.

---

Despre autor: