Oare cum e sa te nasti la 22 de ani dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, sa absolvi o facultate de istorie, sa-ti iei masteratul si doctoratul in istorie la o prestigioasa universitate canadiana, dar sa gåndesti in termenii purificarii rasei romånesti, aidoma generalului Antonescu? Cum e sa te nasti intr-o familie linistita din Craiova, sa copilaresti in fundul unei curti umbroase, de pe strada Ana Ipatescu, unde ai cultivat lamåi si curmali, sa cresti intr-o camera intesata de revista „Magazin istoric“, dar sa declari ca oamenii saltati de pe strada in Italia si acuzati de fapte pe care nu le recunosc, fara sa aiba posibilitatea de a se apara, „nu trebuie trimisi in regim de celula, cu televizor“? Cum e sa fii redactor la Dilema veche, profesor la Colegiul PRO si coautor al unui manual alternativ care a incercat sa impuna o varianta moderna si revolutionara privind istoria, dar sa comanzi batalioane disciplinare, in cadrul carora „romånii care ne fac de rås“ sa fie pusi la cele mai dure munci?