Filmul va prezenta suferintele poporului libian in incercarea de eliberare de sub „jugul" ocupatiei italiene.

Muammar al-Gaddafi nu se mai multumeste cu postura de lider al revolutiei din Libia, nici cu noul sau statut de „prieten" al Occidentului, acum, ca a renuntat la programul nuclear. Gaddafi va deveni scenarist pentru un film a carui productie va costa 40 de milioane de dolari. Scenariul va fi bazat pe o serie de schite impresioniste, scrise de dictatorul libian, despre invadarea Libiei de catre Italia, in 1911, si despre eforturile de eliberare ale poporului libian.

„Dhulm - ani de chin" se va numi productia cinematografica, adresata in special unui public nearab, iar filmarile vor incepe anul viitor. Cuvintul „dhulm" semnifica in limba araba „nedreptate, opresiune". Gaddafi descrie capitala tarii sale in momentul invaziei: „Tripoli… un sir de cladiri albe, vopsite cu var local… In spatele sau se intinde marea albastra si adinca, cu valurile sale blinde stralucind, si foarte clar, in departare, orizontul deschis…".

In 1911, Libia era pazita doar de o garnizoana otomana, iar Italiei i-a fost foarte usor sa o cucereasca. Problemele au inceput ulterior, atunci cind italienii s-au confruntat cu o insurgenta populara ce a durat 20 de ani. Libienii au devenit, in acea perioada, primul popor care a cunoscut bombardamentele aeriene, printre primele care au cunoscut gazarile si lagarele de concentrare.

Ramzi Rassi, producatorul filmului, sustine ca pina la retragerea italienilor, din 1943, o treime din populatia libiana fusese ucisa, iar alta treime fusese nevoita sa plece in exil.

„Dhulm - ani de chin" nu este prima experienta cinematografica a lui Gaddafi. In 1980, regimul sau a realizat un film in care a investit 30 de milioane de dolari: „Omar Mukhtar: leul desertului", despre un lider legendar al rezistentei libiene.

Rolurile principale erau interpretate de Anthony Quinn si Oliver Reed. Filmul nu a fost bine primit in Occident, deoarece arabii nu erau deloc bine vazuti in acel moment, din cauza cresterii pretului la petrol de catre OPEC si inclusiv a dictaturii lui Gaddafi.