Corneliu Coposu, reperul moral

12 ani de la plecarea sa
In noiembrie 1995,in acelasi timp cu asasinarea premierului Rabin, avea sa inchida ochii si Corneliu Coposu, seniorul politicii romanesti, omul care nu a putut sa fie in vreun fel maculatsi care pana la sfarsit a slujit acelasi crez.
Ne amintim de acea mare de oameni care a insotit cortegiul funerar pana la cimitirul Bellu, traversand orasul si parca perindarea prin dreptul catafalcului sau care avusese loc mai inainte a avut iarasi o semnificatie aparte in sensul in care opozitia din Romania a cunoscut atunci o culme a pretuirii si a respectului. Fapt ce s-a evidentiat peste un an, castigand alegerile dupa jumatate de veac ( 1946) de cand ii fusesera furate. Ne-am pus de multe ori intrebarea: daca ar mai fi supravietuit un an sau doi Corneliu Coposu, ce s-ar fi intamplat? PNTCD, coloana vertebrala a opozitiei, ar fi reusit sa ramana in picioare, nu s-ar fi frant si am fi evitat astfel o incredibila degringolada? Care unde a dus? Ca anii trecuti partid de opozitie sa fie...PD!!! Au fost voci care au afirmat ca a murit la timp deoarece odata luata puterea, - iar puterea corupe, nu-i asa? - si el s-ar fi compromis iar din coplesitoarea sa statura morala nu s-ar mai fi ales nimic. Alte voci sustin contrariul.
Parerile sunt impartite si de fiecare data cand intram in noiembrie - luna trista si apasatoare daca ar fi sa ne amintim si de un alt deces petrecut tot in atunci, cel al preotului Gheorghe Calciu - nu avem cum sa evitam intoarcerea prin interogatii asupra unui trecut apropiat.
Ceea ce conteaza insa este inca o data splendida solidaritate a tuturor acelora care au insotit cortegiul funerar. Or fi fost prin mijlocul lor si destui farisei, dupa cum atunci cand s-au tinut discursuri si a fost elogiata pesonalitatea sa ne-a venit greu sa credem ca vocile adversarilor sai politici de la Ion Iliescu la Oliviu Gherman sau Adrian Nastase au putut fi sincere. Dar repetam, aceasta nu mai conteaza acum. Cei care l-au iubit au fost mai multi decat cei care din oportunsim politic au jucat un rol. Situatia este intrucatva asemanatoare cu ce se intampla intr-o biserica, unde printre cei cu adevarat credinciosi se strecoara si destui neaveniti care nu au nici o legatura cu jertfa liturgica, dar stau acolo fiindca asa se cere si cade bine la imagine...
Pe de alta parte figura lui Corneliu Coposu nu trebuie nici ridicata intr-un panteon al sanctificarii. O fi avut si el greselile lui, slabiciunile, nu are rost sa-l privim ca pe un sfant. Cand faci politica nu prea mai comunici cu cele vesnice. Doar ca traind intr-o permanenta si din ce in ce mai agravata criza a modelelor, apelul la persoana sa ca la o idee si la un reper moral este tot ce poate fi mai intremator acum dupa ce sacii UE si NATO urcati in caruta parca ne fac cu ochiul iliescieni, voiculescieni, basescieni. si atunci cum sa nu dam zece integrari pe o clipa de curata devotiune patriotica si de credinta in mult visata noastra reforma morala?

---

Despre autor: