Cei care au ratat reportajul-documentar difuzat de National Geographic despre viata cotidiana din Coreea de Nord ar face bine sa stea la pinda si sa-l prinda. O echipa de cameramani si fotografi ai postului a insotit un medic oftalmolog din Nepal care a primit acceptul regimului de a opera de cataracta vreo mie de pacienti din Phenian. Nu imi pot imagina un nivel mai inalt al cinismului. Sa fii sclav e una, dar sa fii un sclav care trebuie sa mimeze fericirea supunerii absolute, sa maimutareasca in fiecare ipostaza a vietii adoratia fata de calau, sa joace teatrul absurd al iubirii nemarginite fata de marele conducator intelept, asta mi se pare ca intrece cu mult orice limita a suferintei umane. Pai, Doamne iarta-ma, dar Ceausescu era giugiuc bombom. Sa vedeti in Coreea de Nord cult al personalitatii! De la banca pe care a stat taticu’ Kim il-sung ca sa mediteze la binele poporului, pusa acum intr-o vitrina, ca la muzeu, pina la tablourile cu Kim Jong-il asezate ca niste icoane in dormitoarele coreenilor, la capul patului, totul e o religie chicioasa a terorii. Te intrebi ce legatura mai au toate astea cu lupta de clasa, cu marxim-leninismul, cu dialectica hegelieana, cu Engels? N-au nici pe dracu! La o adica, un om sau citiva, care vor sa-si stapineasca semenii, n-au nevoie de cine stie ce filosofie a istoriei sau de vreo ideologie superioara. O mica oligarhie represiva, niste lagare de munca silnica, o suta de morti la mia de locuitori si poti sa impui si cultul zeitei Iris rujata si-n pantofi cu toc.