Criza din Italia ne-a adus aminte ca avem o problema, tiganii, iar ministrul de Externe a enuntat o solutie pentru rezolvarea ei. Din pacate, a fost si stupida, si solitara.

De cind se stie, mai tot romanul sadea are o problema cu etnia plecata din India acum o mie de ani. Se fereste sa-si cumpere casa intr-un cartier tiganesc, isi altoieste copilul daca il vede jucindu-se cu puradeii sau isi pipaie temator buzunarul cind nimereste la coada linga vreunul mai brunet. Sint masuri de precautie pe care nu i le poti reprosa: stirile de la ora cinci, sapte sau de la miezul noptii abunda in imagini cu tigani care experimenteaza pe rind toate infractiunile cuprinse de Codul penal. Romania are, deci, o problema: tiganii, pe numele lor political correctness romi sau rromi, dupa cum ne lasa degetele in spatele carora ne ascundem. Si cred sincer ca nu e treaba romanului de rind sa o rezolve. El trebuie sa manifeste bunavointa, sa priveasca particularul si nu sa generalizeze. Atit insa. Orice altceva ar insemna sa ii suspectezi pe toti romanii ca poarta amprenta genetica a Maicii Tereza. Iata citeva cifre seci, care spun totul despre cit de adinca e prapastia dintre acest roman sadea si tiganul oricum ar fi el, predispus spre cinste sau infractionalitate. 82% dintre romani considera ca tiganii incalca legile; 67% cred ca tiganii nu ar trebui lasati sa calatoreasca in strainatate; 49% considera ca statul ar trebui sa ia masuri pentru oprirea cresterii numarului tiganilor; 47% dintre romani cred ca locuitorii oraselor si satelor ar trebui sa decida daca tiganii se pot stabili sau nu in localitatile lor; 36% sint de parere ca tiganii ar trebui fortati sa traiasca separat de restul societatii.

Cifrele provin dintr-un sondaj al Institutului pentru Politici Publice din 2003, dar cu siguranta ca, in patru ani, procentele nu s-au schimbat prea tare, decit poate in sens crescator. Din nou, nu e vina romanului sadea ca gindeste astfel, vietuirea cotidiana ii da dreptate. Nici a tiganului care a fost tratat de cind se stie doar ca un animal de povara vorbitor. Atentie, nu vorbim despre manelisti aici, e o alta poveste, ci despre sutele de mii de tigani care au deschisa o cariera doar in domeniul salubrizarii, vidanjarii sau datului cu sapa la tara. Urmarea rationamentului e banala si previzibila, responsabilitatea este a statului. Tocmai pentru ca este atit de banala si previzibila probabil ca nimeni nu se inghesuie sa faca nimic, politicienii avind, pesemne, alte teluri de atins, atit de nobile si uimitoare incit deja se pot gindi la numarul paginii din cartea de istorie in care le vor fi inscrise faptele.

Zilele acestea, toata lumea cere, pentru incompetenta, declaratii rasiste ori prostie, demisia lui Adrian Cioroianu si toata lumea are dreptate (nu ma pot abtine sa nu reamintesc cazul ministrului danez pentru Familie si Consumatori, Henriette Kjaer, care a demisionat in 2005 pentru ca sotul sau nu a platit ratele la mobila). Totusi, in pofida gogomaniei de care a dat dovada cind a facut vorbire despre batalionele disciplinare si „oaza" infractorilor din desertul egiptean, romanul sadea cu rang de ministru Adrian Cioroianu are un merit: a propus o solutie. Una idioata, fireste, de neacceptat, ce se impunea a fi urmata de revenirea ministrului la statutul de playboy doct al PNL, dar in cele din urma ea se constituie, chiar si retrasa de autor, intr-o idee de rezolvare a unei crize cronice. Si tocmai pentru ca era una idioata, riposta adversarilor sai trebuia sa se transforme intr-un concurs de idei pentru rezolvarea problemei tiganesti, si nu doar intr-o noua si atit de romaneasca tiganeala. Ar fi fost util pentru romani. Pentru toti.