"Cred ca am o doza de inconstienta care ma face sa nu simt deloc trecerea timpului si chiar sa am senzatia ca de la 20 de ani pana acum a trecut o saptamana", spunea reputatul regizor. Tudor Marascu implineste maine 67 de ani. "Cu multa vreme in urma, fa­ceam un spectacol la Teatrul din Ca­ra­cal. Acesta, la ordinul lui Ceau-sescu, trebuia mutat vreo 500 de me­tri mai incolo, pe niste busteni. Incepuse demolarea teatrului. Scau­nele nu mai existau, ramasesera doar scena si lojele. Eu repetam «Geor­ge Dandin» a lui Molière. Era noapte, era foarte frig. Pasarile zburau prin teatru, pentru ca geamurile erau sparte. La un moment dat, la miezul noptii, actorii s-au insirat pe scena si au inceput sa-mi cante «Multi ani traiasca!». Uitasem complet ca este ziua mea. Cam asa mi-am sarbatorit toate zilele de nastere. De aproape 40 de ani mi s-au creat niste reflexe, astfel ca fara sa lucrez nu pot. In consecinta, in afara televiziunii voi lucra in teatru. Am deja niste proiecte pentru Teatrul National, Bulandra si Nottara. In momentul in care voi termina «Surprize, surprize», la data de 17 noiembrie, imi voi gasi ragazul sa ma gandesc la aceste proiecte, pentru ca atunci cand voi incepe sa fiu foarte bine pregatit. Cea mai mare surpriza din viata mea, care mi-a si determinat cariera, a fost in 1963, cand domnul Liviu Ciu­lei m-a pus sa dau probe pentru personajul Bologa din «Padurea spanzuratilor». Nu am facut eu rolul, ci Victor Rebengiuc, si foarte bine ca l-a facut el, si nu eu. Din acel mo­ment, cariera mea a luat o cu totul alta traiectorie. Filosofia mea atat in viata, cat si in cariera este sa-mi pun jaloane, sa incerc sa stabilesc o performanta cu mine insumi intre aceste jaloane. Am facut aproape 60 de spectacole de teatru, din care am iubit foarte mult 6. Din cele 5 filme pe care le-am facut, iubesc foarte mult unul dintre ele. Si in materie de televiziune am avut niste succese. Putine lucruri dintre cele pe care le-am facut mi-au placut. Nu am ajuns sa stabilesc o performanta pana in dreptul jalonului pe care mi-l propusesem. Eram foarte necajit de fiecare data. Sigur ca publicul nu isi da seama, dar eu in competitia pe care o am cu mine... Dat fiind ca sunt profesor la fa­cultate de 24 de ani si traiesc prin­tre tineri permanent, am ajuns la concluzia ca initiativa tinerilor este la fel de valoroasa ca si experienta celor in varsta. Daca pun semnul egal intre cele doua, inseamna ca varsta nu stiu daca adauga atat de mult sau scade. Mai am pana cand o sa ma apuc sa-mi scriu memoriile. Mai degraba un roman memorialistic, cu toate ca sunt tentat sa scriu acum «Surprize, surprize - 9 ani». Imi doresc ca toate proiectele la care ma voi gandi sa le duc la bun sfarsit, lucru care, din pacate, nu depinde numai de mine."
Dorinta "Sunt nascut la 10 noiembrie 1940, cand a fost marele cutremur din Bucuresti. Imi doresc din tot sufletul ca anul acesta la 10 noiembrie sa nu fie un cutremur" Tudor Marascu, regizor