Singura conditie sa petreci o vacanta de neuitat in Coreea de Nord e sa nu fii ziarist.

Tara inchisa ca un cos, cum o numeste „The Economist", a acceptat ca ochi straini sa-i scruteze fugar interiorul inca din 2002, cind a acordat primele vize turistice, in numar de 500. Anul acesta, curiozitatea restului lumii s-a marit, 2.000 de turisti fiind asteptati cu bratele inchise de autoritatile nord-coreene, poate si datorita prestigiosului ghid „Lonely Planet", care are un capitol ce prezinta realizarile comunismului extrem de disponibile turistilor. Una dintre putinele imagini cu poporul, pentru care autoritatile nord-coreene si-au dat aprobarea sa apara in fata ochilor turistilor straini, este spectacolul celor zece mii de copii deghizati in oua care danseaza sincronizat, in cadrul Jocurilor in Masa. Ca sa se asigure ca tot ce vad si aud turistii straini este cit mai bine controlat, majoritatea acestora sint cazati pe o insula, intr-un hotel numit de „The Economist" „Alcatrazul distractiei", pe care nu au voie sa-l paraseasca neescortati.

Nord-coreenii s-au gindit ca daca vor dota hotelul cu piscina, saune si sala de bowling vor pune piedica curiozitatii turistilor s-o ia la picior prin oras. Dar chiar si claustrati in hotelul din Pyongyang, acestia tot vad de pe acoperis enorma uniformitate a arhitecturii nord-coreene, care are toata maximum 50 de ani, iar in putinele si controlatele drumuri prin oras nu pot sa nu observe ca fiecare cetatean are o insigna cu conducatorul iubit sau tatal lui in piept sau ca multi barbati poarta cu mindrie aceeasi freza bufanta ca si Kim Jong II. Sau ca tintele din bilciul din Pyongyang, care are cel mai infricosator roller coaster din lume, au chip de soldati americani sau de japonezi feroci. Informatiile culese de retinele turistilor in Coreea de Nord au inundat blogurile si grupurile de discutii de pe Internet, ridicindu-i putin cite putin tarii valul.