Rareori ne-a fost data o umilinta mai mare decat cea pe care ne-a administrat-o presedintele Ucrainei, Victor Iuscenko, la conferinta de presa comuna de marti, 30 octombrie, anul de gratie 2007, cu presedintele Romaniei, purtator nemeritat al numelui de Traian, la Palatul Cotroceni din Bucuresti.
Iuscenko s-a dovedit mai agresiv decat Putin la adresa intereselor Romaniei. Dus rece pentru o diplomatie slaba. Presedintele Romaniei a debitat defetisme. Pe cand presedintele Ucrainei a fost nu doar ofensiv, ci ofensator, prin atitudinea aroganta privind problemele litigioase si contencioase aflate in balanta comunitatii internationale. Iuscenko trebuia pus la punct cu eleganta de diamant.
Langa seful statului roman care a inghitit umil tot ce a spus invitatul, seful statului ucrainean si-a atribuit, asa cum nu a indraznit nici comunistul Kucima, platoul continental al Marii Negre, cu Insula Serpilor ca proprietate a Ucrainei. In plus, a tratat problema Bastroe in dispretul tuturor.
Atitudinea lui Iuscenko a fost o lectie dura pentru toti cei care isi fac iluzii cu privire la democratia din Ucraina, dar si pentru maniacii persecutiei care tipa de grija tarisoarei amenintate, trecand, insa, pe langa agresorul real. Pericolul nu mai e de mult unul extern. Ci unul intern.
Adevaratul agresor la adresa intereselor Romaniei suntem noi insine. Atat la nivel de popor, cat si de conducator. Nu ne putem afirma interesele pe plan extern, pentru ca suntem prea preocupati sa ne decimam pe plan intern. Si inventam pericole. False amenintari la adresa integritatii nationale.
Ni se pare in continuare ca ne ameninta Rusia. Chiar Ungaria. Apartenenta la UE si mai ales, la NATO, ar trebui sa ne confere acea siguranta de sine a aliatului din cele mai puternice structuri ale comunitatii internationale. Dar noi am ramas cu mentalitatea bantuita de mania persecutiei si de teoria conspiratiei.
Isteria anti-ruseasca face parte din cliseele presedintelui tarii. Evident ca si atitudinea diametral opusa, sustinuta de agenti fie si involuntari precum Cozmin Gusa, e neavenita. Ne trebuie o diplomatie de echilibru, inteligenta fara compromis de principii, dar si fara rigiditate de mumie a Razboiului Rece.
Rusia isi va urmari mereu interesele. Doar n-o sa urmareasca interesele noastre. Interesele Romaniei trebuie sa le urmarim noi. Altfel, nu facem decat sa ridicam mingi la fileu tuturor celor care stiu sa profite in interes propriu de pe urma faptului ca noi nu ne cunoastem interesele.
Am mai spus-o, pe plan extern, Romania face o trista figura. Liberalii stapanesc guvernarea pe plan intern, dar pe plan international era de asteptat sa impuna o marca de personalitate, nu atitudinea insipida, incolora si inodora de acum. Era obligatoriu sa venim cu initiative la Tratatul European. Era de asteptat ca Guvernul sa contracareze inteligent politica de brutalitate contraproductiva a sefului statului roman fata de autoritatile de la Chisinau. Era si ramane de dorit sa intelegem ca Basarabia se va instraina tot mai mult de Romania, atata vreme cat vom continua sa ignoram prioritatea pe care o constituie nu retorica nationalista, ci investitia economica romaneasca masiva in R. Moldova. Dar presedintele tarii, in loc sa apere interesele Romaniei, e obsedat sa-l dea jos pe premier. Si dupa ce ne-a facut de rusine ca (sef de) stat, a mai si contraatacat, acuzandu-i pe cei care i-au semnalat neputinta in fata lui Iuscenko. Si lasitatea.