In spatele prooccidentalului Iuscenko vedem mereu un Putin.

Vorbind despre rezultatele discutiilor cu omologul sau ucrainean Viktor Iuscenko pe tema canalului Bistroe, presedintele Traian Basescu a concluzionat ca Romania a obtinut Ątot ce se putea obtine la aceasta data". Daca este sa ne uitam insa si la celelalte diferende, fie ca este vorba despre impartirea platoului continental al Marii Negre sau de recuperarea investitiilor in industria ucraineana, resemnata concluzie prezidentiala se impune de la sine.

Neputinta politicii noastre externe in a adopta o pozitie ferma in fata Ucrainei si permanentele concesii nu sint insa caracteristice doar actualei puteri. Ele sint simptomatice pentru relatia tuturor regimurilor de la Bucuresti cu mostenitoarele fostei URSS. Tratatul bilateral romano-ucrainean, semnat in ajunul summitului de la Madrid din 1997, s-a nascut mort si nu a reprezentat mai mult decit indeplinirea unei conditii a aderarii Romaniei la NATO.

Bucurestiul nu ar trebui sa mizeze pe democratizarea Ucrainei, pe aderarea Kievului la NATO sau UE, ca modalitati prin care s-ar putea rezolva diferendele bilaterale, caci, spre exemplu, NATO nu a rezolvat disputa turco-greaca din Cipru, ci doar a evitat un razboi intre doua state membre ale Aliantei. Totodata, revolutia de la Kiev, aflata acum la editia a doua, s-a vazut portocalie mai mult pentru ucraineni. In momentul in care Viktor Iuscenko apare pe scena internationala, el aduce aminte mai degraba de trecutul sau de premier al comunistului Leonid Kucima decit de liderul prooccidental de la Kiev, asa cum l-a botezat presa. Ca lider al unui stat tinar, care a facut obiectul nenumaratelor impartiri intre imperiile vecine, Iuscenko nu poate sa nu cultive nationalismul in scopul legitimarii sale. Spre deosebire de Traian Basescu, pentru presedintele de la Kiev miza disputelor cu Romania nu este doar una economica, ci si una de supravietuire politica.

Pina in urma cu un secol, Ucraina era numita frecvent Rusia Mica, o denumire acum foarte suparatoare pentru vecinii nostri, insa justificata daca e sa ne gindim ca Rusia a fost crestinata de un cneaz kievean. ĄProportiile" se pastreaza si acum. Tendintele autoritariste si nationaliste ale Ucrainei sint mai mici decit ale Rusiei, la fel cum si puterea economica si militara este mai mica. Insa tiparul sovietic este acelasi, in ciuda cohortelor de consilieri vestici trimisi sa cosmetizeze imaginile liderilor prooccidentali kieveni. Desi Mica, Ucraina ramine pentru Romania o Rusie in fata careia diplomatia noastra sufera de aceleasi complexe ca si in cazul Moscovei.