Presedintele Traian Basescu, despre el este vorba, a facut din nou curatenie si lumina in politica si in justitie, la televizor. Prins in trafic, probabil, pe Calea Victoriei, a intrat si la o televiziune, pentru a-si spune oful. Si care este acesta? Ati ghicit: Calin Popescu Tariceanu. Ca e mai liberal, ca e mai european cu papion, ca nu vrea sa plece si sa lase locul liber pentru un politician mai democrat, ca are forta si bugetul in mana, ca e mai executiv, ca e mai premier.


In fine, daca este sa gasesti nod in papura cuiva, mai ales atunci cand te anima sentimente calde la adresa lui si a grupului din care face parte, nici nu este foarte greu sa te intrebuintezi si sa devii, brusc, competent in a desfiinta pe cineva. Asta-i teoria demolarilor! Dar a constructiilor, care sa fie?


Pasiune, implicare, talent, cunoastere, dorinta de a performa. Straine, toate, presedintelui. Ne-o dovedeste, ori de cate ori are timp liber, si i se iveste ocazia. Ieri seara, la televizor, presedintele l-a demolat pe premier, pe ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu, pe unul dintre criticii sai ferventi, ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, pe fostul ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remes, de parca mai avea nevoie de inca un branci prezidential, pe analistul Ion Cristoiu, pe care ii e ciuda ca nu-l ridica in slavi si pentru ca stie prea multa istorie ca sa se lase pacalit de inchipuirile presedintelui, cum ca ar fi un mare om in stat care va marca pozitiv istoria tarii.


Isteria natiunii da, o marcheaza si o alimenteaza cu mare succes presedintele, cel care a imprimat, de trei ani incoace, un stil de viata in care razboiul se serveste la micul dejun, lupta de gherila mai spre pranz iar bombele cu efect imediat seara, la cina frugala.


O natiune care, invatata de presedinte sa traiasca cu nervii intinsi la maximum, sta cu gura cascata sa afle daca apare Elodia iar politistul Cioaca si-a marit fun-club-ul, iar campania de strangere de fonduri pentru un copil bolnav devine balci national.


In lumea celor care cuvanta doar prin invective, scrasnite din dinti si lovituri sub centura, orice gest de normalitate trece neobservat sau starneste suspiciune. Presedintele, primul om la care se raporteaza cetatenii, in loc sa ne induca sentimentul de echilibru, putere, stapanire de sine, cutezanta, proiecte mari, se furiseaza seara in cutia televizorului si-ncepe sa imparta tara in buni si rai, in corupti si albi imaculati, in gunoaie si ghiocei, in fete de pe centura si fecioare cu miros de fan.



Presedintele nu este preocupat de politica externa - comportamentul fata de Iuscenko e lamuritor. Nu e interesat nici de romanii care lucreaza in strainatate: aseara trebuia sa plece fulger in Italia, pentru a convinge autoritatile italiene ca nu toti romanii sunt violatori si criminali. Nu tremura nici la gandul sutelor de mii de romani care vor ingheta in case la iarna, pentru ca nu-si vor putea permite sa plateasca apa calda si caldura. Nu are frisoane in legatura cu temerile Bancii Nationale privind inflatia.


In schimb, are ultra, extra, superpreocupari electorale si vrea sa faca rost de cat mai multi parlamentari PD la europarlamentare. Scopul electoral, scopul de public, in sine, este singurul urmarit cu tenacitate de presedinte si, pentru a si-l atinge, e in stare sa apara seara de seara, la televiziuni, conduse de "oligarhi" buni, pentru a-si spune naduful. Deh, grea e si viata de presedinte cand, dupa trei ani de la alegeri, te mai crezi inca primar general al capitalei. Si, de oboseala, dai prin gropi...