Gicu si Gica

In disputa peste timp dintre Hagi si Dobrin, multi si-au spus parerea transant. Acum, Gica i-a pupat mana lui Gicu. Gest mai mult decat omenesc.

Cand s-a stins Corneliu Coposu, am citit stupefiat in ziare cateva articole elogioase emanand de la insi care il urau funciarmente, care nu de mult il denigrau josnic. Nu-i spun. La o scara mai mica, am gasit si la disparitia unicului Nicolae Dobrin ipostaze cvasiidentice. Oamenii care l-au „lucrat" sa nu joace il numeau „bunul meu prieten".

De fapt, in toate discutiile, povestile pe care le-am purtat cu Dobrin, acesta ii ura pentru raul facut. Si nu mi-a placut faptul ca aceia care cu zel l-au sabotat n-au tacut. Lipsa de bun simt elementar. Angelo Niculescu, „criminalul" carierei lui Dobrin, consecvent liniei sale idioate si imbecile - cu tot respectul - a sustinut si acum ca viata nesportiva l-a privat pe Dobrin de prezenta la Guadalajara.

Atunci de ce l-a convocat? Practic, interesele securistice ale unei echipe care folosea orice mijloc sa-l aiba la ea a prevalat pana si acum fata de adevar.

Rusine, cu tot respectul...! Un altul, macar ins de bun simt, Mircea Lucescu, a evitat momentul, a spus „hai sa nu mai vorbim de ce a fost".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe