Uneori fara voia lor, social democratii s-au oferit, in acest stagiu de opozitie, ca studiu de caz pentru ce inseamna „democratie interna".

PSD - partid unde se gasesc „curve", „hahalere" si „javre batrine" (toate trei sintagmele sint omologate, nu reprezinta inventia mea) - e ca un pahar pe jumatate plin. Deci, pe jumatate gol. Sau invers; depinde cum preferati sa priviti.

In perioada in care influenta lui Ion Iliescu era maxima in partid si, in egala masura, in vremea in care partidul era condus, cu mina de fier, de Adrian Nastase, despre PSD s-a spus ca are, printre altele, grave probleme de democratie interna. Pe buna dreptate! „Unitatea de partid" - deziderat asumat si atins de o conducere care plesnea de mindrie de fiecare data cind erau pronuntate aceste cuvinte - este una dintre explicatiile pentru fenomenul numit „capitalismul de cumetrie", implementat cu un teribil succes de catre social democrati. Sigur ca exista si reversul. Politica „pumnului in gura", practicata de catre Iliescu, Nastase et comp., a fost denuntata in repetate rinduri: cind neocomunistii „social democrati" erau la putere, ea a fost denuntata eminamente din afara partidului, iar din 2004 incoace, au fost mai multe voci chiar din interiorul partidului care au luat atitudine fata de acest derapaj.

In cele doua mandate de presedinte ale lui Mircea Geoana, metafora paharului pe jumatate plin, deci si pe jumatate gol, ramine intacta. Se inverseaza insa perspectiva. PSD, in aproape trei ani de leadership marca Geoana, sare in cealalta extrema: nu mai e un partid din care se aude clar, uneori ca un tunet, o singura voce; e, dimpotriva, un partid babilonic, cu voci care, contrindu-se public, isi anuleaza reciproc forta. Cei care, tot mai putini, incearca sa il protejeze pe Mircea Geoana stringind rindurile in jurul acestuia vor sa vinda ideea conform careia ceea ce se intimpla acum in partid e echivalent cu atingerea mult visatei democratii interne. Problema e ca, daca exista asa ceva la PSD, e prea multa. O stim de la clasici: prea multa libertate ucide libertatea. E asa de multa „democratie interna" la ei incit social democratii au ajuns in situatia in care tabara care a provocat o oarecare diversitate in PSD nu mai poate rezolva deloc tensiunile pe cai negociative. Sau exclude, sau se exclude! Tertul este exclus!

Cristian PATRASCONIU este Senior Editor