La Manastirea Horezu, pe bolta paraclisului central, sunt zugravite niste patrupede zburdand, un cadru iconografic menit sa ilustreze versetul "Toata suflarea sa laude pe Domnul!". In Psalmul 103 ni se spune ca "El in vai trimite izvoare,/ape vor trece prin mijlocul muntilor,/din ele se vor adapa toate fiarele campului/asinii salbatici setea isi vor potoli", iar mai jos se pomeneste de "pui de lei racnind sa-si prinda prada/si de la Dumnezeu sa-si ceara demancarea."
Dumnezeu iubeste intreaga Faptura, intrucat El Insusi a zidit-o. Acele documentare despre fauna terestra si acvatica, difuzate de Animal Planet, National Geographic sau de Discovery, in care apar vietati pe care putini au prilejul sa le contemple nemijlocit, constituie un omagiu adus Creatiei divine, indiferent de intentia autorilor acestor filme admirabil realizate. Maretia, dar si coplesitoarea imaginatie dumnezeiasca reies din impresionanta, variata si nuantata fauna surprinsa de operatori: cohortele de elefanti, "acesti giganti blanzi", cum ii numea Brancusi, leii, tigrii si celelalte specii de feline... Multe animale salbatice erau prietenii sfintilor. Si chiar unele reptile. Patericul pomeneste de un ascet care trecea Nilul pe spinarea unui crocodil, iar un capitol din Viata Sfantului Gherasim este consacrat imblanzirii unui leu care ii ducea si aducea camilele de la adapat.
Am ramas neplacut surprins, in urma cu 30 de ani, citind "Viata ca o prada", un volum de evocari al lui Marin Preda, de episodul in care autorul povesteste cum, aflandu-se in anii '50 ai secolului trecut la Pelisor - pe atunci casa de creatie a scriitorilor -, a gonit brutal o catea, excedat de afectiunea pe care cateva colege de breasla i-o aratau acesteia. A chinui sau a face rau unui animal este reversul atitudinii crestine, dupa cum arata chiar Cuviosul Siluan Athonitul: "El spunea ca toate au fost facute spre a sluji omului, si de aceea, cand este necesar, toti ne putem folosi de cele zidite; omul are insa datoria sa se ingrijeasca de toata zidirea si orice dauna adusa animalelor sau plantelor, fara a fi nevoie, sta impotriva harului. Dar si orice impatimire fata de animale, de asemenea, este potrivnica legilor dumnezeiesti, pentru ca diminueaza iubirea fata de Dumnezeu si aproapele".
Am putea explica atasamentul excesiv al unor oameni din zilele noastre fata de un catel sau de o pisica racirii dragostei dintre oameni sau insingurarii din lumea de azi, daca n-ar exista schita lui Caragiale, "Bubico", veche de peste o suta de ani... Insa nu putem trece cu vederea nici coplesitorul devotament al unor necuvantatoare fata de om. O sa rezum o istorie adevarata, petrecuta intre doua razboaie: stapanul unui Saint-Bernard care facea alpinism a fost gasit intr-o iarna aproape degerat si semiinconstient de cainele sau intr-un troian de zapada. Prada unor halucinatii provocate de inghet, omul a crezut ca il atacase un lup. A scos cutitul din teaca si l-a injunghiat. Si-a revenit incalzindu-se de blana cainelui si band din butoiasul cu rom pe care acesta il purta la gat. In semn de remuscare si de recunostinta, i-a ridicat apoi Saint-Bernardului un monument.