Murfatlar: De la Ceausescu la Basescu

Se spune ca Nicolae­ Ceau­ses­cu avea dificultati sa pro­nunte Murfatlar. Spunea fie Muflatar, fie Mutaflar - toponime admise de catre carturari; dar... prea suna asa, ca din gura impleticita a unui betiv. Ceea ce, pe la agapele tovarasesti cu vin alb, de soi, starnea zambete condescendente si o stanjeneala... deloc tovaraseasca. Asa ca, in 1980, localitatea Murfatlar e numita prin decret Basarabi, cu un nume „confectionat" politiceste in anii interbelici.

Asa ca de aproape trei decenii exista un nume de loc care nu mai apartine niciunui loc; dar care constituie o denumire de origine a unor vinuri. Cum ar veni, numai etichetele de pe ­niste sticle si niscai cantecele populare stravechi mai duc inainte un renume istoric, incarcat de traditie, de istorie, de cultura.

Altminteri, oraselul Basarabi e doar un loc pe unde trece soseaua spre mare. Te grabesti sa-l strabati mai repede, sa poti accelera. In afara de ricinul decorativ din curti nu te frapeaza mare lucru. Lucian Mandruta a publicat intr-o mai veche Dilema un reportaj scris in gara Basarabi: o dezolare, un pustiu, o lipsa care - descria teleastul - te coplesesc!

Dar langa localitate sunt colinele acelea splendide, randuri-randuri de vie. Si inaintea panoului de intrare in oras sunt panourile companiei Murfatlar.

Aceasta separatie iti da sensul saraciei spirituale a localitatii: faptul ca Basarabiul nu mai e Murfatlar, faptul ca acesti oameni au fost deconectati de la o sursa naturala de cultura (in toate sensurile) se rasfrange parca si in fata stearsa, indistincta a locului, care altminteri ar putea sa se laude cu prima biserica romaneasca, un adevarat ansamblu monastic paleocrestin. Dar orasul numit ca atare Basarabi e un produs steril tipic comunist: nu tu vin, nu tu religie, ci doar industrii neperformante.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe