Adepta a productiilor de amploare, Dana Mladin povesteste pentru Cotidianul din culisele „Noptii erorilor".

Ce faceti la emisiunea asta?

La „Noaptea erorilor" sint, cum se numeste in sistemul Lazarov, director de programe. De la preproductie la postproductie, tot. De la gasirea vedetelor-victime pina la vedetele din emisie, de la scenariul farselor la filmarea lor, filmarea in platou si montaj.

Si care e bucuria?

Mereu am fost adepta productiilor mari, cu platou mare, cu desfasurare mare de forte. Prima de acest fel a fost „Surprize, surprize...". De acolo am prins gustul. Bun, bucuria asta depinde de propriile mele limite.

Care sint limitele Danei?

Destul de largi. Ma adaptez destul de usor unui format. Paralel lucrez la un format pentru o televiziune de nisa si mi-e greu sa reduc totul la „mai mic". Asta e meteahna din facultate. Am terminat Jurnalism si mi se spunea sa scriu scurt, scurt. Tendinta mea fiind sa ma intind. Bun, in cazul „Noptii erorilor" e lupta cu terenul. Nu poti spune „Stop!" daca din prima nu iese scenariul tau. E nevoie sa te adaptezi in citeva secunde.

De ce tine emisiunea asta cel mai mult, de psihologia victimei, de jocul actorilor farsori?

Nu, de mijloacele tehnice. Paradoxal, nu? De lipsa mijloacelor tehnice ne lovim. Romanul improvizeaza. Se aude slab sunetul, sint desincronizari, imaginea nu e curata. Uite, acum ne-a adus Lazarov niste oglinzi false, ceea ce ne ajuta imens. A venit un italian care ne-a povestit ca el oboseste victima doua, trei ore si dupa aceea intra in subiect. Noi intram cu tancul, in cinci minute uneori.

Pe ce mergeti?

Pe detaliile emisiunilor prezentate de vedete, pe slabiciunile vedetelor. Crina Abrudan, de exemplu, isi ingrijeste parul cu strasnicie. Ce o poate lovi cel mai tare? Ca are paduchi.

E umor?

Da, e umor mai sadic. La unele farse, chiar daca noi am fost cei care le-am pus in scena, mai ridem chiar si la a doua, a treia vizionare, ceea ce e foarte bine, nu? Ridem vazindu-le la montaj. Ridem de reactii. Eu am fost la doua emisiuni unde reactia conteaza in succesul show-ului. „Surprizele..." si „Noaptea". Acolo ne bucuram cind plingea lumea, aici cind au reactii necontrolate. Reactiile astea fac deliciul publicului.

Esti mindra?

Da. Eu bibilesc mult o emisiune, trebuie sa fie „curata", fara cadre urite, fara bilbe tehnice. Mi se spune ca sint Regina montajului. Uneori chiar imbunatatesc... pun niste grafica, niste sunete. Uite, au fost farse pe care le-am aruncat, nu le-am difuzat.

Ce vreti, hohot sau zimbet?

E, hohot. Dar nu putem cere sa se moara de ris toata emisiunea.

E piedica unui coleg de scoala?

Nici macar. Acolo stii ca poate sa cada. Aici sint niste situatii in care presupuneam ca vor reactiona. Bun, dar niciodata nu am cautat efectele scabroase sau indecente cu orice pret. A fost un mecanic care voia sa se dezbrace, sa arate ca n-a furat. Am spus in casca sa nu faca asta. Exista o limita a bunului-simt. Am spus actorului sa se demaste. Umor, umor, dar nu mergem in zona bataii de joc. Nu pot sa fac, imi pun si eu numele pe emisiunea asta.

Ati lucrat cu Ramona Badescu. Ii merge mintea?

Da, are o disciplina cum rar se gaseste. Respecta scenariul foarte bine si stie cum sa iasa din diverse incurcaturi. Asta inseamna experienta de show. Bine, are un catel adorabil. Eu nici nu am stiut ca venea cu ciinele, pina cind l-a chemat intr-o pauza. Sta intr-o geanta Vuitton, in primul rind al scenei. Sta de la doua dupa-amiaza pina la unu noaptea. Incredibil.