Mostenitorul ratiunii
Inaintand mascat
de Adrian N. Mihalache
Editura Curtea Veche
In eseistica actuala, locul lui Adrian N. Mihalache pare si chiar este singular. Nefiind antropolog, critic sau istoric al artelor, dar fiind, in
Mostenitorul ratiunii Inaintand mascat de Adrian N. Mihalache Editura Curtea Veche In eseistica actuala, locul lui Adrian N. Mihalache pare si chiar este singular. Nefiind antropolog, critic sau istoric al artelor, dar fiind, intr-un fel, toate acestea la un loc, lector impatimit, devorator de biblioteci, pedagog si, in mod difuz, nelinistit de complicatiile actului cunoasterii, el exhiba fara ostentatie asteptari cruciale. Are viziunea unui idealism neoiluminist si pare temator de ample dizarmonii. Intr-un spirit ca al sau, himerele si realitatile se judeca, se impaca, se blestema si se uimesc unele de altele. Cartea de fata (Inaintand mascat. Eseuri frivole, Editura Curtea Veche, seria Actual, 2007) il reprezinta mai ceva ca un revelator pentru filmul de laborator. Fara sa vrea, cu fiecare pagina parcursa il simt personajul-insotitor al regalului, in sensul ca expune nemasurat repere si are facultatea sa produca altele, ca si cum invitatii poftiti la masa imbelsugata nu cunosc legile concurentei. Este vadit ca a citit enorm, la fel de uimitor e ca nu se repeta. Disociaza si se disociaza. Este un utopist constituit din dileme si ispasiri. Viziunea despre personaje, creatii ale artistilor rationali, se supune aceleiasi cenzuri: stranietate, pe de o parte, prefigurare de pofte, pe de alta parte. Ipotezele si explicatiile lui au darul sa-mi inflameze imaginatia. Are o viziune, cel putin una clara, lesne de reunoscut, despre puterea gandului. In numele acesteia, face politologie fara sa vrea, ca sa ne convinga ca autoritatea este mai degraba aferenta transcendentei decat smulgerii din eternitatea deziderativa. Il vedem, in carte, pe Flaubert, avid sa-si priveasca pagina abia redactata si sa-i consume farmecul, sa se bucure de ea ca de un drog. Sfidandu-i pe Tolstoi, Flaubert, Malraux, pe Goya sau Durer, crede eseistul, nu vom rezolva poblema frumosului estetic, nu vom sti sa excludem din cotidian demonismul, desi acela are darul sa se intoarca, ca sa dizolve pulsiunile abisale, ori sa le potenteze stranietatea. Meritul cartii rezida in incursiunea (pe un lung traseu istoric), in care autorul nu se multumeste sa urmareasca disimularile, ci incearca sa contrazica diferitele fluctuatii de ordin destabilizator. Despre aceasta conceptie premoderna a dezastrului, autorul are amendamente. Trece prin antichitate, revine in prezent, pentru ca, sub un titlu coplesitor de sugestiv („De ce nu avem o Elvetie in Caucaz?"), sa atinga o alta problema: unde anume puterea siluieste viata? Date fiind tranzitiile de la teme strict culturale la altele, cu implicatii politico-religioase, marturisesc impresia intima ca Adrian Mihalache are facultatea sa fictionalizeze ratiunea geopolitica, spre a cuprinde, ca intr-un vast desen, similitudini, optici, predestinari, la capatul carora, daca auzim glasul lui Stendhal, inseamna ca suntem intr-un univers al realului invadat de facultati sacrificiale, domeniu al infratirii literarului cu diverse contexte. Fascinanta mi se pare aceasta aglomerare de formule. Eseistul stie sa le capitalizeze, afirmand ca dispune de ele ca de mijloace de imersiune in tipuri de raporturi creatoare de sunete si culori, cateva de-a dreptul vizionare. Ce este cu mastile invocate inca din titlu? Suna patetic, oare, daca imi pun intrebarea: avem raporturi normale, indeajuns de normale ca sa ne intelegem limitele? Daca nu ne resemnam cu una-doua masti, minimal, iar constiinta simte ca - lucida, feerica - existenta ne fura, cu lipsa ei de rigoare, atunci nu avem cum renunta la masti, cum nu renuntam la respiratie. Avem nostalgia mastilor, ne amuza sa le sesizam, ca in paginile acestei carti.(Henri Zalis) Torturati-l pe artist de Joey Goebel Traducere din engleza si note de Irina Horea, Colectia Raftul Denisei Joey Goebel e considerat in lumea literara noul Chuck Palahniuk, iar romanul lui Torturati-l pe artist a castigat Kentucky Literary Award (2004), a fost nominalizat la Dylan Thomas Prize (2006) si a fost tradus pana in prezent in peste cincisprezece tari. "Am gasit un barbat care ne dadea speranta. I-am legat mainile si picioarele cu bucati de funii blonde si brunete. L-am torturat pe artist. L-am torturat bine. Si i-am vandut suferinta la Hollywood." Intr-o America in pana de capodopere, desprinsa parca din filmele lui Tarantino, arta e o marfa pe taraba divertismentului. Salvarea vine din partea lui Vincent Spinetti, cel mai stralucitor elev al Academiei Noua Renastere, o pepiniera de talente care cultiva geniul in solul fertil al suferintei. Pentru a crea, tanarului i se orchestreaza cu cinism o intreaga simfonie a durerii (moartea celor dragi, dependenta de droguri, boala, depresia, pierderea iubirii), iar povestea vietii lui e adunata in paginile - profetice? - ale unui roman-avertisment: daca viitorul va arata intocmai ca lumea vazuta de Goebel? "Joey Goebel este copilul-minune al literaturii americane contemporane" (Ed McClanahan) Masurarea lumii de Daniel Kehlmann Colectia Raftul Denisei,
Traducere din germana de Corina Bernic Editia originala a bestsellerului Masurarea lumii a atins tirajul de 1.000.000 de exemplare, mentinandu-se timp de 35 de saptamani pe primul loc in topul vanzarilor din Germania, iar cartea a fost tradusa in 37 de tari. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, doi tineri germani si-au pus in gand sa masoare lumea. Unul dintre ei, Alexander von Humboldt, infrunta pericolele - strabate jungla si stepele, navigheaza pe fluviul Orinoco, gusta otrava, numara paduchi, se taraste prin grote, escaladeaza vulcani, are de-a face cu monstri marini si canibali. Celalalt, matematicianul si astronomul Carl Friedrich Gauss - care, desi nu concepe viata fara femei, sare din pat in noaptea nuntii ca sa-si noteze o formula -, o tine una si buna, fara sa se clinteasca din Gotingenul de bastina, cum ca spatiul ar fi curb. Batrani, celebri si un pic nastrusnici, cei doi se intalnesc in 1828 la Berlin. Dar nici nu coboara bine Gauss din trasura sa, si amandoi se ratacesc in labirintul politicii germane de dupa caderea lui Napoleon. Un roman filozofic de aventuri, ale carui forta si stralucire sunt de-a dreptul nemaiintalnite. "Soarta lui Kehlmann este sa devina marele prozator german pe care lumea renuntase sa-l mai astepte." (The Telegraph) Casatorie de amatori Traducere din engleza si note
de Rodica Stefan, Colectia Raftul Denisei Scriitoarea Anne Tyler a fost distinsa cu National Book Critics Circle Award si Premiul Pulitzer. O fata cu obraji stralucitori si palton rosu intra in primul magazin care ii iese in cale ca sa ceara ajutor. Un baiat timid si hotarat ii panseaza fruntea - si nimic nu va mai fi la fel. Urmeaza treizeci de ani de casnicie, in care isi spun cuvantul rutina, insingurarea in doi, copiii si, foarte important, mentalitatea clasei de mijloc a Americii profunde.
Despre autor:
