Intr-un eseu celebru, „Despre sursele cunoasterii si ale ignorantei", Karl Popper constata ca gindirea politica si epistemologia clasice se aflau in eroare.

Caci intrebarea fundamentala a epistemologiei, „care e principala sursa a adevarului, ratiunea sau simturile?" era prin natura ei autoritarista, obligind la o abordare categorica acolo unde nu se putea da un astfel de raspuns. Iar aceasta formulare isi gasea un corespondent in gindirea politica, si, prin efect, in politica practica: „Care e cel mai bun regim politic?". Or, atragea atentia cunoscutul filosof austriac, in epistemologie problema statutului adevarului ar putea fi rezolvata daca ar fi detectate si eliminate erorile, pe cind in politica intrebarea corecta ar trebui sa fie: „Cum putem organiza institutiile noastre politice astfel incit conducatorii rai sau incompetenti sa nu ne poata dauna prea mult?". Intr-un moment in care sintem obligati sa raspundem la o intrebare complexa, cea privind „cel mai bun sistem electoral", spre exemplu, cu „da" sau „nu" cadem in eroarea pe care ne-a prezentat-o Popper.

Caci sistemele electorale nu sint nici bune, nici rele, nici adevarate, nici false, ci ramin simple mecanisme prin care se asigura sau nu controlul puterii. Punind in opozitie cel mai „adevarat" uninominal, referendumul ne intinde o capcana. Caci nu sistemul electoral in sine, ci efectele sale asupra sistemului politic ne intereseaza. Ca nu exista un sistem electoral perfect e deja un truism, dar ca anumite sisteme electorale permit un mai mare control al guvernarii decit altele e un fapt. Sistemele majoritare, mai ales cele absolute sau in doua tururi cum mai sint numite, reduc, prin intermediul majoritatii fabricate, controlul Executivului la o simpla formalitate. Faptul ca Chirac dispunea in Adunarea nationala, intre 2002 si 2007, de 62% dintre parlamentari, desi partidul sau primise doar 33% din voturi, nu a facut decit sa potenteze formele de opozitie sociala radicala. Grevele, incendierile, referendumul pentru Constitutia europeana, toate au fost si consecinte ale majoritatii artificiale construite cu ajutorul sistemului electoral. Sensibilitatea democratica a societatilor contemporane intra in coliziune cu efectele majoritarismului, in principal cu lipsa de consistenta a controlului parlamentar. Anexat Executivului, fie el prezidential sau guvernamental, Parlamentul se prabuseste. Daca scopul referendumului din 25 noiembrie este doar sa ii ofere presedintelui dupa viitoarele alegeri parlamentare o majoritate unipartidista, tocmai problema controlului ca mecanism de asigurare a libertatilor cetatenesti va fi pusa intre paranteze.

Pentru unii, alegerea sistemului electoral ar putea parea o chestiune de preferinta. Si daca unii prefera blondele, iar altii brunetele, atunci de ce unii nu ar prefera majoritarul absolut reprezentarii proportionale? Dar alegerea unui sistem electoral nu poate fi pusa in termenii celebrei intrebari: „Pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?" reluata in varianta sa politic-dimboviteana: „Pe cine apreciati mai mult, pe presedinte sau pe primul-ministru?". Caci, pina la urma, la asta pare sa se reduca dezbaterea despre uninominal. Oricum, nimic despre cum am putea face ca aceia care ne conduc sa nu ne prejudicieze interesele nu mai poate razbate din cauza zgomotului asurzitor pe care partizanii celor doua tabere il fac.