Calatorie prin Ucraina incognita

...Mie personal mi s-a intamplat un lucru si mai nostim. Dupa cateva articole publicate dupa o calatorie in Ucraina, o publicatie bucuresteana obscura m-a infierat drept "spion al Kievului". Pentru ca, de data aceea, nu scrisesem despre nordul Bucovinei (din simplul motiv ca nu-l vizitasem), despre Insula Serpilor (idem), despre Bistroe (caci la Kiev n-am putut intra in contact cu vreun oficial ucrainenan avizat in subiect). Dupa mintea detractorilor cu pricina, Ucraina ar trebui sa insemne pentru noi doar astfel de subiecte delicate, complicate, nesolutionate din relatiile bilaterale. Si, eventual, dinamica politica "portocaliu-albastru" de la Kiev.
Aceste subiecte exista, sunt actuale, de neignorat. Dar Ucraina nu este reductibila la atat. Ucraina este un stat abia renascut, care si-a castigat de relativ scurta vreme si independenta, si accesul la democratie, si un loc distinct in Europa si in lume. Are o viata politica si publica animata, uneori chiar clocotitoare, complexa, nu o data greu de inteles. Miza este uriasa. In primul rand, as zice, pentru ca trebuie sa-si redefineasca si sa-si consacre propria indentitate nationala. Culorile drapelului de stat, galben-albastru, se intalnesc pretutindeni, de la leaganele din locurile de joaca pentru copii si firmele magazinelor pana la vagoanele de cale ferata.
Istoria nationala este regandita si rescrisa in aceeasi cheie. Relatiile cu fostul imperiu, din care a facut parte peste o jumatate de mileniu, sunt si ele puse intr-o lumina noua. Redactia ziarului "Deni", al carui oaspete am fost, are in aceasta privinta propria contributie de pionier. A adunat intre copertile a doua volume contributiile redactorilor si colaboratorilor ziarului la elaborarea altfel, adica adevarata, a istoriei natiunii ucrainene. O "istorie sincera", cum se spune acum, care poarta titlul "Ucraina incognita", dar si un subtitlu: "Doua Rusii", pentru a defini si osmoza dintre statul kievean si cel moscovit, de-a lungul timpului, si disocierile care se impun. Gogol a fost ucrainean, chiar daca a scris in ruseste. Bunicul lui Berdiaev a fost ataman al cazacilor de pe Don. Bulgakov s-a nascut in Ucraina si a trait, pana la Revolutia din 1917, la Kiev. Pentru Soljenitin, si el cu un bunic ucrainean, rusii, ucrainenii si belorusii sunt la origine acelasi popor. In secolul al XVIII-lea, Kiril Razumovski a fost si ataman al Ucrainei, si presedinte al Academiei de Stiinte din Sankt Petersburg, iar cu un veac inainte, Feofan Prokopovici, rectorul Academiei Movilene de la Kiev, a devenit "arhitectul perestroikai" lui Petru I.
Din aceeasi "istorie sincera" a Ucrainei aflam ca personaje descrise ca figuri sinistre de istoriografia sovietica au fost de fapt capetenii ucrainene care au luptat pentru neatarnarea propriului popor. De la atamanul Mazepa pana la Nestor Mahno, in timpul Razboiului Civil dintre albi si rosii sau Piotr Selest, membru al atotputernicului Politbiuro al PCUS, cazut in dizgratie pentru "deviere antinationalista" in timpul lui Brejnev.
Figuri hulite de istoricii sovietici sunt recunoscute acum ca eroi nationali. Iar lucrarea editata de ziarul "Deni" a premers deciziile oficiale in acest sens. Le-a pregatit, cumva, pentru marele public, le-a prevestit. 2007 a fost un an in care noua istorie a Ucrainei a facut cativa pasi indrazneti. Ca si in alte tari fost comuniste, istoria a devenit aici un camp al bataliei de idei, cu impact major asupra confruntarilor politice ale momentului.
La 9 mai, de Ziua Victoriei, presedintele Iuscenko a reabilitat Armata insurectionala ucraineana (UPA) din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si biserica unita greco-catolica apropiata ei. Decizia, s-a explicat, vizeaza un nou pas spre reconcilierea nationala si depasirea sfasielilor trecutului. Comandantul UPA, Roman Sukevici a fost celebrat cu mare fast la 17 iulie, cand s-au implinit 100 de ani de la nasterea sa. La 12 octombrie, seful statului l-a proclamat Erou al Ucrainei, iar doua zile mai tarziu, a decis aniversarea a 65 de ani de la crearea UPA.
A fost reasezat in Panteonul national si Simeon Petliura, liderul nationalist antibolsevic din anii Revolutiei. Piatra de temelie a viitoarei sale statui a fost pusa la Poltava, orasul sau natal. Adversarii de azi ai lui Petluira il acuza pentru pogromurile savarsite de armata sa, dar aparatorii sai neaga responsabilitatea lui personala in aceste acte. Controversele continua.
Si Stepan Bandera, legendarul comandant al UPA, a fost reabilitat. La 14 octombrie, in orasul Lviv, a fost dezvelit un monument al lui Bandera, in semn de omagiu pentru cel considerat drept unul dintre principalii ideologi ai nationalismului ucrainean din secolul XX. Cel pe care istoriografia comunista il numea "tradator al poporului sovietic" este acum prezentat ca un luptator care s-a opus deopotriva nazistilor si sovieticilor, iar faptul ca la un moment dat s-a aliat cu Al Treilea Reich este interpretat ca o miscare conjuncturala menita sa faciliteze crearea unui stat independent ucrainean. Ziarista Irina Ciubatenko povesteste: "Bunicul meu a facut razboiul. A fost prizonier si in lagarele germane si in cele sovietice. A facut experienta a doua regimuri. Pentru el nu s-a pus problema cine este dusmanul".
In 2006, o lege votata in Rada de la Kiev a calificat drept "genocid al poporului ucrainean" marea foamete din anii
1932-1933. La 20 mai 2007, asociatia Memorial din Kiev a adus un omagiu "victimelor terorii comuniste" din 1937-1938. Si aceste actiuni sunt viu dezbatute si controversate de catre fortele politice si pe arena publica din Ucraina.
In Ucraina, Istoria si Memoria nationala sunt redescoperite si reevaluate in vuietul vietii politice de tranzitie. Figuri istorice din vremuri mai vechi sau din ultimul secol sunt luate drept aliati sau adversari in bataliile politice ale zilei. Este, si acesta, un semn al crizei de identitate, explica Larisa Ivisina, redactorul-sef al ziarului "Deni, in prefata lucrarii.
Reasezarea istoriei ucrainene in matca sa adevarata, decantarea trecutului national, disocierea istoriei de politica, afirmarea identitatii nationale si reconcilierea nationala sunt, la Kiev, imperative ale zilei. Tanarul stat ucrainean se confrunta, in acelasi timp, si cu alte sfidari majore, inerente unui inceput de drum: pozitionarea tarii intre spatiul ex-sovietic si Uniunea Europeana, redefinirea relatiilor cu vecinii - Rusia, Polonia, Romania, prin dezlegarea problemelor spinoase si dureroase ale trecutului, instalarea temeinica intr-o lume a normalitatii si democratiei. Noua/stravechea Ucraina are parte de o istorie densa, pasionanta, strabate un timp al renasterii si reinnoirii. Pentru cine nu intelege acest moment unic al devenirii poporului ucrainean si se rezuma doar la incidentele spectaculoase ale cursului evenimentelor, la conjuncturalul clipei, Ucraina va ramane in continuare o exotica limitrofa, o terra incognita.

---

Despre autor: