Presa internationala a fost ani de-a randul la picioarele sale. La 44 de ani pe care ii implineste astazi, Nicu Vlad, "stapanul halterelor", n-a putut renunta definitiv la marea sa pasiune. A ramas "in domeniu" ca antrenor al lotului olimpic si presedinte al Federatiei Romane de Haltere.     "Ca presedinte al Federatiei Romane de Haltere, ma mandresc ca avem doi campioni europeni la seniori si doi campioni europeni la juniori. Avem patru sportivi calificati la Jocurile Olimpice. Suntem organizatorii a doua mari competitii in 2009. Un CM de seniori si unul de juniori pe care l-am putea obtine in 2008. Imi doresc foarte mult sa reusim acest lucru, sa demonstram ca Romania poate sa organizeze competitii internationale.     Fiecare concurs are farmecul lui si nici unul nu seamana cu altul. Inainte de fiecare competitie ma gandeam la miscare, cum sa execut mai corect miscarea ca sa fie validata de arbitri. Dupa castigarea marilor victorii, un titlu olimpic, european sau mondial, in prima faza nu realizezi. Parca plutesti de fericire si nu iti dai seama ce se intampla de fapt. Am intrat in contact cu acest sport in 1978. Atunci am ridicat 42 de kilograme, eu avand 48. Fara nici un fel de tehnica, doar cu ce invatasem de la antrenori. Din pacate, acum nu mai ridic haltere. Nu ma pot lauda ca fac foarte multa miscare. Cred ca in sportul pe care l-am practicat au dominat calitatile, acestea fiind mai multe decat lipsurile. De aceea consider ca am reusit si cred ca asta este valabil in toate domeniile. Meseria de antrenor este mult mai grea decat cea de sportiv. Spun acest lucru, avand in vedere ca am facut si sport individual, unde raspundeam numai de mine. Ca antrenor trebuie sa ai grija de sportivi, sa-l cunosti bine pe fiecare, sa-l intelegi si sa-l ajuti. Fiecare sport a avut o emblema, o persoana deosebita care a reusit mult mai mult decat restul. Trebuie sa treaca generatii pentru a se naste astfel de persoane. Ele nu se pot naste in fiecare zi, dar asta nu inseamna ca nu descoperim sportivi de mare valoare. Cea mai mare realizare a mea este cariera sportiva pe care am avut-o. Sportul m-a scos din anonimat si de aceea ii sunt dator... sa-l duc mai departe, sa ma lupt pentru binele lui. La nivelul la care am practicat sportul, nu pot spune ca am regrete. Poate ca as mai fi putut practica acest sport cativa ani, dar m-am oprit. Acesta este singurul meu regret. As vrea sa multumesc celor care m-au inteles si m-au sprijinit de-a lungul timpului, atat familia cat si colegii mei. De la anul care incepe in viata mea, imi doresc sanatate si sa obtinem medalia la Jocurile Olimpice, medalie care, ca antrenor si conducator de federatie, trebuie sa marturisesc ca imi lipseste din palmares."