In mod evident si inexplicabil, Nicolae Dobrin a jucat fotbal cu o usurinta care sugera perfectiunea si nepasarea. Cu acel dezinteres suveran si cu acea desavirsire subita pe care le are numai versul scaparat de genii in epopei culte sau in cintecele fara perdea ale mahalalei. Misterul lui Nicolae Dobrin era intens si hipnotic. Fotbalul trecea repede, in jerbe orbitoare. O pasa magnetica si ironica. Un dribling abia schitat si de neinteles pentru fudasii care cadeau, posac si mirati, precum un sac de carbuni. Raminea, in schimb, ca o intoxicatie florala, un miros intens de poezie pura. Din acest motiv, faptele de arme ale lui Nicolae Dobrin sint aproape imposibil de povestit.

Ce ne-a dat Dobrin e mult peste golul furios din meciul Cehoslovacia sau golul scirbit si vicios din meciul cu Dinamo sau golul lent si boltit din meciul cu Ungaria. Nu. Toate aceste minuni se sting in fata claritatii cu care Dobrin a spus, mereu, unul si acelasi lucru: fotbalul e un joc, iar jocul si joaca sint cele mai frumoase lucruri din lume. Dobrin era gratuit, intr-un fel, care a incurajat, in toti cei ce au avut norocul sa-l vada, credinta in puterea si autonomia creatiei. Dobrin a fost pagubos. Dar asta numai dupa calculul terestru al epocilor meschine si marunte. Traim intr-o asemenea epoca. Dobrin n-a jucat la nici un Campionat Mondial si ar fi putut juca la unul singur, in 1970. A trecut peste asta cu detasarea geniului care priveste de sus zbirciturile de lut ale lumii pamintesti. Avea treaba. Trebuia sa joace si pentru asta erau de-ajuns o minge si un maidan. Oriunde: in Trivale, pe Népstadion, pe Republicii sau in curtea casei. Pe Bernabeu, la Real, unde a fost visat si dorit, ca intr-o fantasma erotica, n-a jucat, pentru ca vremurile erau timpite, ticaloase si nu pricepeau o iota de poezie.

Nicolae Dobrin, Giscanul, Para si tot siragul de porecle iubitoare pe care il purta in jurul gleznei, a fost un om destept. Caci omul nu s-a speriat de nimic si a mers pe drumul lui leganat de geometrii bizare pina la capat. Si de asta am plins, astazi de dimineata. Am stiut ca adolescenta mea si a tuturor celor ce ne-am imbatat cu Dobrin s-a terminat.

CITESTE MAI MULT:

Dupa Florea Dumitrache, fotbalul romanesc este din nou in doliu Vineri, 26 octombrie, ora 7.20. Nicolae Dobrin se stinge pe patul de spital al orasului pe care nu l-a tradat niciodata, luind cu el in mormint regretele driblingurilor niciodata realizate la Mondialul din Mexic, raspunsul nestiut la "ce-ar fi fost daca" el s-ar fi ratacit printre bagajele lui Santiago Bernabeu sau pe strazile Madridului in 1972, dar si infantilele dileme ale unei prese tot mai tabloidizate, grabita sa-si aroge cu majuscule "exclusivitatea" asupra decesului sau: "Hagi este cel mai mare fotbalist al Romaniei sau Dobrin?". Ilie Balaci: "Din pacate, unul cite unul, ne ducem toti" Primaria Pitesti a cerut Guvernului ca luni, ziua in care vor avea loc funeraliile lui Nicolae Dobrin, sa fie doliu national. Faza zilei: Dobrin in acel fantastic Dinamo - FC Arges 3-4 Una dintre urmele pe care "Giscanul" le-a lasat in constiinta fotbalului s-a consemnat in 1979, la un meci contra sistemului.