In cele 27 de state ale Uniunii Europene, milioane de europeni lucreaza ilegal pentru a evita plata contributiilor catre stat. In fata acestei realitati, comisarul european pentru ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si egalitate de sanse, Vladimir Spidla, a propus o serie de masuri pentru combaterea muncii la negru, comenteaza, luni, Deutsche Welle. PRACTICA. Potrivit unui recent studiu, 11% dintre europeni recunosc ca au angajat pe cineva ilegal in ultimul an. Studiul mai releva ca cele mai mari rate ale angajarii la negru sunt in Danemarca, Olanda si Suedia, insa este posibil ca acest rezultat sa se datoreze faptului ca persoanele intervievate din aceste tari sa fi fost mai sincere decat cele din alte state. Pe ansamblu, munca la negru este o practica mai larg raspandita in Europa de Est si de Sud, a€žvictimele" angajarii ilegale fiind de cele mai multe ori studentii, somerii sau persoanele fizice prestatoare de servicii. Majoritatea aranjamentelor informale sunt in sectorul constructiilor sau in gospodarii. Este dificil de apreciat nivelul pierderilor economice suferite de un stat din cauza muncii la negru. In Germania, asa-numita a€žeconomie subterana" se estimeaza ca ar reprezenta 15% din produsul intern brut sau aproximativ 350 de miliarde de euro. Cea mai mare problema reprezentata de munca la negru este aceea ca submineaza sistemul asigurarilor sociale si poate duce la a€ždumping salarial", care determina o scadere a veniturilor tuturor muncitorilor dintr-un anumit sector. MASURI. Comisarul Spidla considera ca fixarea unui salariu minim ar putea contribui la diminuarea aranjamentelor informale intre angajat si angajator. De asemenea, un alt instrument important in combaterea muncii la negru l-ar putea constitui si diminuarea nivelului de impozitare si a contributiilor pentru asigurarile sociale. Daca oamenii au sentimentul ca pastreaza o mare parte a veniturilor obtinute, atunci este probabil ca ei sa raporteze aceste venituri. O alta masura ar fi si inasprirea sanctiunilor pentru persoanele care incalca legislatia muncii, pentru a-i convinge prin aceasta atat pe angajati, cat si pe angajatori, ca nu se merita asumarea riscului muncii la negru. Insa, in conditiile in acre aproape jumatate (47%) dintre participantii la studiul mentionat au apreciat ca angajarea informala a€žeste avantajoasa pentru ambele parti", implementarea unei astfel de masuri s-ar putea dovedi mai dificila decat pare, a recunoscut Spidla. De asemenea, in conditiile in care o buna parte dintre persoanele angajate ilegal provin din Europa de Est, o alta modalitate de reducere a muncii la negru ar putea fi deschiderea pietei muncii din statele vest-europene pentru cetatenii din noile state membre. Aceasta chestiune ramane insa una complexa, a mai spus Spidla, adaugand ca nu exista semne ca munca ilegala ar fi in declin in statele care au renuntat la restrictiile pentru muncitorii din Est, ba, dimpotriva, in anumite sectoare munca la negru devine o practica tot mai raspandita