Peste 20.000 de oameni i-au adus Giscanului un ultim omagiu in Trivale, iar pe restul arenelor din tara s-au tinut momente de reculegere in memoria sa.

Incintati de magia fotbalistului, oamenii traiesc acumcosmarul despartirii ireversibile de marele vrajitor Un stadion cit o tara isi pleaca astazi capul la iesirea din arena a lui Gicu Dobrin. Indiferent ca e proclamat cel mai bun fotbalist roman al tuturor timpurilor sau doar un desavirsit artist al balonului, aprecierea valorii geniului sau e unanima, iar azi, la ireversibila departare de cei pe care i-a incintat, primeste ultimele aplauze, discrete, si amarele lacrimi ale despartirii. A fost prea mare pentru ca intrebarea „Ce ramine dupa Dobrin?" sa nu aiba raspunsuri nenumarate. Ar putea ramine inclusiv cel mai mare stadion al tarii, propunindu-se deja ca noua arena a echipei nationale, ce va fi construita in Complexul „Lia Manoliu", sa poarte numele uriasului sportiv. In plus, fiecare om care l-a cunoscut sau l-a vazut jucind are opiniile foarte bine conturate. Pentru Ilie Balaci, Giscanul are statut de zeu: „Era un tip la care nu se putea ajunge usor, in sensul ca atit de mare era ca fotbalist si ca om incit ti-era rusine sa treci prin fata lui. Era incontinuu cu zimbetul pe buze. Nu-mi aduc aminte sa fi jignit pe cineva sau ma rog... daca te jignea, o facea pe teren cu mingea. Acolo cu siguranta ca i-a jignit pe multi".

Mircea Rednic face parte dintre cei ridiculizati de Giscan, iar la aproape trei decenii de atunci isi aduce aminte: „Era un fotbalist pe care, ca aparator vorbind, nu stiai cum sa-l ataci. Cel mai bine era sa nu joci contra lui, sa te rogi sa nu fie in primul 11. Cind eram la Hunedoara aveam 18 ani si jumatate si Mircea Lucescu ne-a zis: «Sa nu va repeziti», iar eu mi-am spus atunci: «Asta este la final de cariera, de ce sa nu ne repezim?». Si la meciul ala mi-am dat seama. Am facut cea mai mare greseala. Am intrat sa-i iau mingea, el a facut o fenta, cu exteriorul m-a depasit, a dat o pasa de gol si s-a terminat meciul. Cred ca am pierdut atunci cu 5-1 sau 6-1".

Simbata dupa-amiaza, sicriul cu trupul neinsufletit a fost depus la stadionul din Pitesti si peste 20.000 de oameni au tinut sa-si ia ramas bun de la Dobrin. A fost trecut pentru ultima data prin tunelul pe care iesea pe teren, dupa care a fost purtat de sportivi intr-un ultim tur de stadion. Dupa un fan venit din Horezu cu un giscan mare, alb, pe care sa-l treaca prin fata catafalcului, printre cei care au tinut sa aprinda o luminare la capatiiul „Printului Trivalelor" a fost si presedintele Traian Basescu, care i-a pus pe piept medalia „Serviciul Credincios" in grad de Cavaler, una dintre cele mai mari distinctii ale Romaniei. „Ce poti sa-ti aduci aminte? Poate Guadalajara, unde Dembrovschi s-a ales cu o statuie, iar Dobrin a ramas in sufletul nostru o statuie, ca nu a jucat cu Brazilia. E greu sa vorbesti despre el", a declarat seful statului dupa ce s-a despartit de marele fotbalist. Aparitia sa publica a fost taxata de o parte dintre cei prezenti, actorul Gheorghe Dinica laudind fotbalistul si criticind politicianul: „A fost un mare artist... Unic. Din pacate, politicienii nu-i baga in seama pe astfel de oameni decit atunci cind nu mai sint... Astia sint oamenii care ne conduc. Si la spectacolele noastre vin si se uita absenti. Niste nesimtiti. De exemplu, pe Basescu nu l-am vazut niciodata la teatru...".

Inmormintarea lui Nicolae Dobrin are loc astazi, la Cimitirul Militar „Sfintu Gheorghe" din municipiul Pitesti. Initial, ceremonia fusese programata pentru duminica, insa ea a fost aminata la rugamintea mai multor actuali internationali, printre care Adi Mutu, care au avut ieri meciuri de campionat, dar ar fi vrut sa fie prezenti si la inhumare.

Si Europa lacrimeaza Ecouri ale mortii marelui fotbalist au razbatut in toata Europa, evenimentul fiind consemnat deopotriva de editiile electronice si tiparite ale marilor ziare. Contextul mediatic in care Giscanul a evoluat ca sportiv ii face insa pe jurnalistii din restul continentului destul de confuzi in a-i reda cariera, el avind prea putin prim-plan pe scena mondiala. Presa spaniola s-a simtit datoare sa consemneze disparitia, dar catalanii de la „Sport" si „El Mundo Deportivo" gresesc anul in care Dobrin ar fi putut ajunge la Real Madrid si echipa la care a jucat acesta. Astfel, se scrie ca, „in 1974, dictatorul Ceausescu a impiedicat transferul sau de la Steaua la Real".

Nicolae Dobrin, o cariera prea mica pentru un fotbalist asa de mare: www.cotidianul.ro/select CITESTE MAI MULT:

Dupa Florea Dumitrache, fotbalul romanesc este din nou in doliu Vineri, 26 octombrie, ora 7.20. Nicolae Dobrin se stinge pe patul de spital al orasului pe care nu l-a tradat niciodata, luind cu el in mormint regretele driblingurilor niciodata realizate la Mondialul din Mexic, raspunsul nestiut la "ce-ar fi fost daca" el s-ar fi ratacit printre bagajele lui Santiago Bernabeu sau pe strazile Madridului in 1972, dar si infantilele dileme ale unei prese tot mai tabloidizate, grabita sa-si aroge cu majuscule "exclusivitatea" asupra decesului sau: "Hagi este cel mai mare fotbalist al Romaniei sau Dobrin?". Ilie Balaci: "Din pacate, unul cite unul, ne ducem toti" Primaria Pitesti a cerut Guvernului ca luni, ziua in care vor avea loc funeraliile lui Nicolae Dobrin, sa fie doliu national. Faza zilei: Dobrin in acel fantastic Dinamo - FC Arges 3-4 Una dintre urmele pe care "Giscanul" le-a lasat in constiinta fotbalului s-a consemnat in 1979, la un meci contra sistemului.