Cultura publicitatii

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Din doua romane, la fel de bune, cel care se bucura de mai multa publicitate conteaza ca fiind mai bun, mult mai bun sau categoric mai bun. Am putea spune ca si devine mai bun, fiindca e citit intr-un cliamat favorizant.


Climatul publicitar poate sa ne faca sa simtim exagerat, sa vedem geniu, acolo unde nu e decat un talent de meserias. Intodeauna recomandarile unor oameni si ale unor institutii influente au contat, mecanismul notorietatii n-a pornit niciodata de la sine.  Oricat de intense si de orientate ori mai bine zis de cointeresate erau, in veacurile trecute, lauda cu efect promotional si recomandarea prestigioasa, acestea nu reuseau sa aiba, ca azi, consecinte atat de rapide si atat de globale. Una e sa lansezi un roman bun intr-o librarie judeteana, cu sprijinul ziarului local si cu un sprit final, si alta e sa-l difuzezi concomitent in zeci de tari, cu o preparatie publicitara masiva, verificata in actiuni similare, avand dedesubt un scop spiritual definit, dublat de unul comercial la fel de sigur marcat.


Cand investitia in publicitate e coplesitoare, discutia despre valoare se poarta in alti termeni, decat cei valabili pana atunci. Chiar faptul ca o institutie influenta mizeaza pe romanul care, cum spuneam, nu-i neaparat mai bun ca altele, devine criteriu valoric. Ochiul stapanului ingrasa vita. Pictorul Ion Musceleanu obisnuia sa spuna, cand venea vorba despre un artist "umflat" prin reclama: Totusi, nu se construiesc gloriile pe nimic!


E adevarat, trebuie sa existe o baza, de la care sa pornesti, cand intri la ambitie si vrei sa impui neaparat un nume si o lucrare. Dar se poate si fara baza, doar cu o publicitate agresiva si staruitorare. Oamenii ajung, cand sunt inconjurati cu minciuni enorme venind din toate partile, sa le considere certificate de valoare. Se poate intampla ca tu, omul care stii ca un roman nu e mai bun decat celalalt, sa te trezesti singur, fata cu zeci de milioane de cititori. Singur in fata romanului cu o promovare gigantica. Ce faci, ii spui lumii intregi ca a fost dirijata sau pacalita? Cu ce mijloace o faci?


Cultura publicitara e deasupra culturii propriu zise. De fapt, nici nu se mai poate vorbi de o cultura propriu zisa. Am invatat ca timpul cerne valorile, ca sa descoperim ca si timpul e cernut, la randul lui, de valorile publicitare. Omul nu mai e sub vremi, ci sub efectul publicitatii. Cativa ultimi mohicani tin cu dintii de masurile traditionale ale valorii in arta si cultura, dar cand nu fac, in ochii multimilor dirijate publicitar, figura de intarziati in alt veac, sunt ridicoli sau tolerati din ratiuni de patrimoniu.


Luati in mana, de pe mesele unei librarii, romanele avand tiparite pe coperti recomandarile unor critici si comentatori de la publicatii foarte influente si veti descoperi ca azi nu se mai scriu si nu se mai tiparesc carti de rand, ci numai carti extraordinare, fabuloase, formidabile, ravasitoare, perfecte, geniale.

---

Despre autor: