Cronica tvA auzi verbal

Deseori se aude printre literati cum ca unul sau altul dintre ei a fost "injurat" de Cutarica sau de Cutarescu. Exista si o placere deosebit de sadica la cate un "prieten" care se apuca si-ti mai si citeste la telefon nu-s ce articulus ouat de catre vreun oponent. Ei si?
E libertate, e concurenta, are oricine drept la cuvant! Da, dar nu pentru unii dintre noi, mai egali decat altii. Te apuci sa te indoiesti de "boierii mintii", gata,
te-ai lins pe bot de citari, altele decat cele de la categoria obraznici sau triviali, te-ai dezlipit de subventii, de salutat pe strada. Nu esti cu "elita", nu esti nicaieri!
Oameni buni, elita asta este o gasca de golanasi de proasta conditie - atat morala, cat si intelectuala. Niste frustrati ai regimului de dindarat, uzurpatori de onoruri de tabla ce vor neaparat sa-si cumpere o gloriola la pahar. Snobeliti de Faurei si de Carei interesati de trai bun si de oarecare valva prin cultura noastra mijlocie-mica. Mici dictatori de cartier ce-si aroga aere si cuvinte gonflate, nu cu pompa de la bicicleta, ci cu pompita de uns masina de cusut a maica-mii. Aste gorile de marimea unor termite intretin un cor de Mowgli, latratori la craniul pal al boarfei aleia de Luna plina.
Ei cred ca vorbele emise sunt ca bronzul, acopera lumea si o invelesc cam pana in dreptul Ursei Mari. Ha, bieti nimeni blocati la creiere in lifturile alea mici de trimis piureul si salata la restaurantele de categoria a doua, imitatii de personaje de cortegiu, docheri de idei nerumegate escaladand bunul simt, toti astia nu sunt altceva decat niste accesorii la butoniera netalentului gros ca funinginea si greu ca granitul! Cum nu au replica - inzestrarea lor se opreste la gat, in sus au un fel de panaritiu sau de puroi mental -, sustin mereu apropierea de Romania Mare si de Saptamana.
Lucrurile se cer cernute si deslusite odata si o data, caci toate publicatiile de pana in 1990 au fost dirijate de acelasi partid unic, iar Eugen Barbu este un scriitor important, unul dintre cei mai talentati din literatura romana.
El nu poate fi zgandarit cu firimitura de gand a oricarui prost, aflat la optzeci de leghe sub nivelul marii. Alde Blesu si Liicheanu sunt doua muste betive pe acest vitraliu. Indraznesc sa spun ca astia doi, luati la pachet, sunt cu doua clase chiar si sub mine, cu cinci sub Cusnarencu sau Vusea etc. In plus, pusi in fata lui Vadim Tudor nu sunt altceva decat un damf de varza acra si stricata, nu inteleg de ce au asemenea complexe!
Ei bine, a avea alta opiniune, manifestata chiar mai ritos, inseamna pentru nimuricii astia a fi trivial. Cum injuria nu constituie objet penal, poti vorbi ca la usa cortului sau ca un birjar, daca stii sa injuri frumos, mai mult de un sfert de ora si fara sa te repeti.
Mai mult, a spune despre cate unul ca nu are strop de talent si ca mai este si poleit cu multe grame de imbecilitate grunjoasa, nu e injurie, ci diagnostic. Ei au voie sa spuna oricand, orice despre oricine, dar tu nu ai voie sa spui despre ei ceea ce crezi! Si eu, sincer si cu cartile (si scrise si citite) pe masa, cred, sustin, persist si semnez ca alde Blesu, Liicheanu, Patachinevici, Mimihailessscu si Mihailes, precum si alte paranteze si alti hamsteri stipendiati de Dinamo Moscova via London-Vasinton sunt neste fenomene obosite, fum de talas, opium artificial care tarnosesc Timpul si sed turceste pe nervii nostri. Viata si opera lor sunt o goala injurie adresata neamului omenesc.

---

Despre autor: