PUNCTUL PE EI
Luni dimineata, pe la ora Imnului, am facut ochi in compania televizorului pe care-l las sa functioneze si peste noapte dintr-o obisnuinta neghioaba. Neobisnuit si surprinzator in acelasi timp mi s-a parut insa faptul ca aparatul era pozitionat pe un post muzical si nu pe unul al buletinelor de stiri sau al emisiunilor sportive. Dupa o fractiune de secunda nedumerirea s-a risipit. Fusesem alungat din ritualul duminicilor cadentate de bocitoarele frauduloase. Nu am suportat sa-i mai vad, sa-i mai aud pe ciorditorii, care au aparut la capataiul lui Dobrin doar pentru a mai fura putin din gloria marelui disparut. Cata ipocrizie, cata agresivitate si cata nesimtire au risipit in jurul lor cei care au incercat sa-si faca nume propriu in marea de suferinta de la Pitesti.


Intaiul cotrocenist al tarii nu putea rata momentul. Lacrima electorala a fost reactivata intru fraudarea sentimentala a celor care l-au iubit pe Dobrin cat au putut de mult. Presedintele l-a decorat pe Nicolae Dobrin si a mai inventariat o data profitul autostrazii Bucuresti - Pitesti. In fata microfonului a recitat poezia invatata de la consilieri. La un moment dat a iesit insa din text si a gafat monumental. Zicerea de pomina incepuse oarecum inofensiv: "A fost singurul care a jucat cu sufletul". Daca s-ar fi oprit aici, mai treaca, mearga. Dar a continuat: "Restul joaca fotbal cu picioarele". Normal si regulamentar. Daca fotbalistii ar juca fotbal cu mana ar fi hent. Numai ca presedintele a dat sens peiorativ comparatiei. Si atuncia€¦ Hent! Chiar penalti. Pentru ca mi se pare mult mai grav sa gandesti cu picioarele decat sa joci cu picioarele. Ce vor spune copiii care isi rup genunchii incercand sa ajunga fotbalistii? Cum vor comenta declaratia presedintelui jucatorii carora li se canta Imnul si care reprezinta Romania in competitiile internationale? Noi stim raspunsul la intrebare. Speram sa-l afle si Traian Basescu. Ii va prinde bine.


Hectare de hartie au fost maculate cu texte pretins elogioase. Adevarata maretie a lui Dobrin reiese insa doar din povestea curata. Impostorii folosesc betia limbajului doar pentru a se insinua pe soclu, eventual chiar in locul titularului. Si-au pus basca proletara paranoicii, incercand sa se recomande a fi unici in relatia cu Dobrin. Dau cu tot noroiul din dotare, si sunt dotati din belsug ghilabadistii, in adversarii imaginari ai Gascanului pentru a ramane singuri in fotografii monumentale.

Iarta-i, Gicule, asa cum ai facut-o intotdeauna. Lasa-i sa se infrupte din generozitatea ta pentru ca la va trece si lor la un moment dat.