Biju, Costi Rogozanu si subsemnatul am pus la cale un site pentru dependentii de lectura. Se numeste clubliteratura.ro.

Biju a observat in emisiunea lui de televiziune ca Lumea citeste si ca citeste cine nu te astepti. Costi e de parere ca in Romania sint mult mai multi cititori de literatura decit cei contabilizati de sondaje, totusi nu-si face mari iluzii ca cititul ar fi un viciu care afecteaza masele. Mie nu-mi vine nici azi sa cred ca intr-o tara in care au existat tiraje de zeci de mii de exemplare pina in 1989 cititorii s-au volatilizat, chiar daca timpul destinat lecturii de carte a scazut dramatic. O buna parte dintre cei care ar putea cumpara carti renunta, si din cauza preturilor tot mai mari, dar si pentru ca, bulversat de oferta din librarii, cititorul are o reactie de buimaceala. Rasfoieste mai multe carti pe care le-ar cumpara si in cele din urma pleaca din librarie cu mina goala, fiindca nu se poate decide. Succesul Colectiei „Literatura" a Cotidianului, care in scurt timp va ajunge la doua milioane de carti vindute, un record la care multe edituri nu indraznesc nici sa viseze, in acelasi interval de timp, ne-a facut sa ne gindim ca la ora asta exista un club informal al cititorilor colectiei. Mai exista, ne-am inchipuit noi, un club virtual al viciosilor lecturii pasionati si de disputele pentru o carte si de lumea sau lumile - cum vreti s-o luati - fictiunii literare si care traiesc cu intensitate realitatea acestei fictiuni.

Inainte de a urni aceasta idee, prima chestie pe care am stabilit-o, ca sa nu ne luam la cearta, a fost ca fiecare dintre noi scrie cum vrea si despre cine vrea, fara sa facem sedinte de redactie pentru a ne pune de acord, in numele celui mai mic compromis comun. Am mai decis ca daca vrem ca acest site sa functioneze sa nu ne cautam in coarne unul altuia, ci sa ne contram deschis si in scris - fara suparare, dar si fara sa simulam cordialitatea pentru a nu ne lua la cearta intre noi. Ca sa ne dam seama daca va putea functiona o asemenea intelegere pe muchia paginii de carte, mai taioasa decit cutitul, am decis ca de la bun inceput sa scriem ce crede fiecare despre ceilalti doi, cu dreptul de a reveni. Vineri noapte, la Sibiu, am facut un asa-numit „team building" in trei, inaintea unei intilniri cu viciosii lecturii din capitala culturii europene. Nu intru in detalii - in urma acestei tentative am descoperit ca avem si destule lucruri in comun, dar ca in ceea ce ne desparte nu mai e nimic de facut.