Editura Polirom ne propune o lectura cathartica prin reeditarea uneia dintre cele mai mari carti scrise vreodata.

„Ideea principala a romanului meu", spunea Dostoievski, „este infatisarea unui om intru totul sublim. Nimic nu-i mai greu pe lume, mai ales acum... Voi aminti ca, dintre chipurile sublime ale literaturii crestine, cel mai apropiat de desavirsire este cel al lui Don Quijote. Dar acesta este sublim numai pentru ca, in acelasi timp, este si ridicol. Pickwick al lui Dickens (o idee infinit mai slaba decit Don Quijote, totusi imensa) este si el ridicol, tocmai prin asta fiind cuceritor... Jean Valjean este si el o tentativa puternica, dar trezeste simpatia datorita teribilei sale nefericiri si prin faptul ca societatea este nedreapta cu el". Poate cea mai cunoscuta sentinta dostoievskiana din „Idiotul" e formula unei utopii estetice: „Frumusetea va mintui lumea". Este una dintre temele serioase, erudite, sublime, alaturi de altele cit se poate de realiste, cum ar fi pedeapsa cu moartea si situatia economica a Rusiei tariste, care il obsedeaza pe eroul principal. „Nu se poate sa faci parte din inalta societate daca pui atita suflet in propriile-ti idei. Risti sa fii luat drept un idiot", este prevenit eroul. Ceea ce naivului print Miskin i se si intimpla.