"Cer sa fiu condamnat la moarte si refuz de pe acum orice fel de gratiere". Aceste cuvinte acum, dupa 60 de ani, ne mai dau inca bataie de cap. Dintre sute de mii de dosare care se vantura zilnic pe mesele si pe sub nasul judecatorilor, dosare de cor
"Cer sa fiu condamnat la moarte si refuz de pe acum orice fel de gratiere". Aceste cuvinte acum, dupa 60 de ani, ne mai dau inca bataie de cap. Dintre sute de mii de dosare care se vantura zilnic pe mesele si pe sub nasul judecatorilor, dosare de coruptie, trafic de influenta, spaga, dosarele istoriei se redeschid. Acum avand de partea lor timpul scurs si inchiderea ranilor. Pe 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucuresti l-a achitat pe maresalul Ion Antonescu, sef al statului in perioada 1940- 1944, de o parte dintre acuzatiile care au dus la condamnarea sa la moarte. Redeschiderea acestui controversat caz starneste vii controverse, atat din fata, cat si din spatele "plutonului de executie". Mama Rusie, prin glasul vasalilor de la Chisinau, l-a condamnat pentru a doua oara pe Antonescu, de data aceasta diplomatic. Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene din Republica Moldova a criticat decizia Curtii de Apel Bucuresti de a-l reabilita partial pe generalul Ion Antonescu si de a declara drept "legitima ocuparea de catre Romania a teritoriului Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti si a Bucovinei de Nord". "Pe de alta parte, provoaca uimire capacitatea justitiei romane de a revizui nu numai actiunile unor persoane odioase, ci si de a crea temeiuri juridice pentru reabilitare in cazuri ce sunt considerate in mod univoc de catre intreaga comunitate internationala drept invazie, agresiune si ocupatie". Acest discurs a fost preluat si de presedintele Voronin care, de fiecare data cand se ia de Romania, nu pierde ocazia sa amintesca faptul ca, mai nou, suntem preocupati cu reabilitarea criminalilor de razboi. Bineinteles ca de partea asta a Prutului nici unii conationali de-ai nostri nu au stat degeaba, au pus patima si un nationalism de stadion inaintea ratiunii, nelasand istoria sa-si judece oamenii, cu bune si cu rele. Magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) au amanat, la inceputul aceste saptamani, pentru 4 decembrie, procesul in care se judeca recursul procurorilor la decizia Curtii de Apel Bucuresti, care a revizut pe 20 februarie condamnarea la moarte de catre regimul comunist a maresalui Ion Antonescu. Instanta suprema a acordat acest termen la cererea avocatului lui Sorin Alexianu, fiul fostului guvernator al Transnistriei, prof. univ. Gheorghe Alexianu, executat in lotul Antonescu, pentru a depune acte noi la dosar. La 17 mai 1946, ei au fost condamnati la moarte de "Tribunalul Poporului", fiind gasiti vinovati, iar executia a avut loc la 1 iunie 1946.
Curtea de Apel Bucuresti (CAB) a admis cererea de revizuire formulata de Sorin Serban Alexandru impotriva Hotararii 17 din 17 mai 1946 a Tribunalului Poporului si a rejudecat cauza in fond, insa numai in raport de continutul dezvaluit al Protocolului secret numarul 3 din Pactul Ribbentrop-Molotov (incheiat la 23 august 1939, intre Germania si URSS) ce releva imprejurari noi, necunoscute de Tribunalul Poporului la data solutionarii cauzei. Noutatea este aceea ca avocatii lui Sorin Alexianu vor depune o serie de acte la dosar, printre care si o corespondenta intre Adolf Hitler si regele Carol al II-lea. Diferiti ca doctrina politica, caracter, cultura, doi fosti conducatori ai statului roman, Nicolae Ceausescu si Ion Antonescu au sfarsit in fata plutonului de executie, dupa o parodie de proces. Si in 1946 si in 1989 s-a procedat la fel. Amandoi se considera ca au platit pentru ceea ce au facut, posibil ca in urma unui proces serios s-ar fi ajuns tot la aceeasi sentinta, dar cum judecata s-a facut in chipul cel mai absurd posibil, celor doi ar trebui sa li se acorde de pe acum prezumtia de nevinovatie. Doua personaje tragice, judecate in pripa si fara drept de apel. Sa se inteleaga foarte bine ca, in contextul respectiv, probabil in urma unui proces serios, verdictul ar fi fost acelasi, dar macar atunci se facea dreptate, nu parodie!.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.