Cum devine Occidentul arici

Guvernul maghiar a rectionat prompt la incercarea trustului austriac OMV de a prelua in mod ostil (adica nesolicitat si la un pret disproportionat) compania petroliera maghiara MOL. A fost initiata rapid o lege care interzice pur si simplu preluarea unor companii strategice maghiare de catre companii de stat straine, adica de catre state straine (cazul notoriu al OMV). Legea a fost adoptata in parlament cu doar cateva voturi impotriva sau de abtinere (sub 10), indicand o responsabilitate generala a clasei politice maghiare fata de problema controlului in sectoarele strategice ale economiei.


Cazul nu este cumva vreo exceptie. Dupa ce frenezia privatizarilor (sau falselor privatizari, respectiv a externalizarilor catre companii de stat straine) a trecut, iar Polonia si-a luat locul pe care il merita in cadrul UE, o politica mult mai nuantata a fost adoptata fata de capitalul strain, inclusiv fata de cel din tarile UE, spre a nu transforma tara intr-o frunza in vant la dispozitia acestuia. Probelemele politice din tarta au impiedicat deocamdata adoptarea proiectatei legi de protejare a companiilor poloneze din sectoare  strategice, in frunte cu cele eneretice???????. Dar, pana una-alta, in asteptarea inzestrarilor cu arme administrative, se lucreaza cu armele economice de care se dispune. Cel mai mare grup bancar din Polonia (atentie, ramas sub controlul capitalului public) va fuziona cu cel mai mare asigurator din Polonia (de asemenea, ramas sub controlul capitalului public). Se va constitui un colos care sa faca fata mai cu succes capitalului strain mult mai puternic.


Din mai indepartata si cu mult mai puternica economie Canada a venit mai zilele trecute mesajul ca tara, potrivit ministrului sau de Finante, ramane deschisa investitiilor straine, dar nu este de vanzare. Replica a urmat dupa un val de achizitii de companii canadiene de catre capitalul strain in valoare de peste 150 de miliarde de dolari. Guvernul canadian vizeaza aceleasi interdictii de preluari in sectoare strategice, indeosebi de catre companii reprezentand state straine.

Absolut aceleasi pozitii sunt exprimate si in Vestul Europei, chiar daca unele state o fac mai deschis si altele mai voalat. Marile tari vest-europene, ca si Canada, de altfel, se afla cumva la mijloc in problema cu pricina.


Pe de o parte, au inceput sa simta puternic in ceafa rasuflarea unor state care vin galopant din urma pe esichierul mondial si care, folosindu-se de exact regulile stabilite pe plan international de tarile industrializate dezvoltate, vor prin companiile lor de stat sa patrunda profund in economiile acestor tari, in numele deschiderii pietelor si libertatii de circulatie a capitalurilor. Promotoare ale globalizarii si virtutilor acesteia, tarile industrializate dezvoltate se vad incomodate de patrunderile pe contrasens in globalizarea pana acum cu sens unic, doar de la Vest la Est si de la Nord la Sud. Si vor sa puna oprelisti penetratiei in economiile lor, indeosebi in sectoarele strategice, a companiilor din Sud sau Est care decoamdata se pot numara pe degete, dar care ameninta serios topul ierarhiilor mondiale. Este vorba indeosebi de companiile de stat rusesti din domeniul energiei, de mari manufacturieri indieni, dar si de companii chineze din cele mai diverse domenii: auto, asigurari, banci.


Pe de alta parte, tarile industrial dezvoltate occidentale pot renunta cu greu la atuurile si privilegiile lor. Probabil ar arunca usor peste bord principiile globalizarii, daca aceasta le-ar servi intr-adevar, dar au nevoie de ele pentru a-si justifica si sustine in continuare propria expansiune externa, de care este direct legata prosperitatea lor. Inca si mai mult, excesul de capital de pe pietele lor risca sa le sufoce, daca nu realizeaza sistematic export de capital. Ca atare, se cauta asiduu noi abordari nu doar practice, ci si de ordin teoretic.

---

Despre autor: