Ce vilva, ce rumoare in presa franceza pe marginea divortului dintre Nicolas si Cécilia Sarkozy. Pe linga suculenta stirii, reapar si chestiuni mai putin placute legate de relatia presa-patronat. Sint apoi inevitabile meditatiile legate de statutul de presedinte parasit. Sub umbrela eticii, a „neintruziunii in viata personala", presa franceza a tacut prea mult in legatura cu strania relatie dintre Nicolas Sarkozy si Cécilia. In urma cu doi ani, acestia au fost pusi intr-o situatie extrem de delicata de „Paris Match", condusa pe atunci de Alain Genestar, care a publicat o fotografie a Céciliei impreuna cu amantul, Richard Attias, patronul unei sucursale a agentiei Publicis. Preabunul prieten al lui Sarkozy, Arnaud Lagardère, patronul trustului care include „Paris Match", i-a facut imediat vint lui Genestar.

In ultima saptamina, presa franceza si-a recapatat gustul pentru birfa, pentru „scotoceala" in viata intima, fara prea multe dezbateri despre oportunitatea investigarii. Divortul a fost dat drept cert de „Nouvel Observateur", preluat de presa internationala si „repreluat" de presa franceza cu ceva mai mult curaj. Vineri a aparut confirmarea „separarii" fara nici un comentariu in plus. E neverosimil cum o poveste atit de suculenta a zacut atit timp intr-o oarecare latenta, pina cind casatoria s-a apropiat de sfirsitul oficial. Sarkozy a trecut nonsalant peste aventura facuta publica a sotiei sale si s-a folosit de imaginea cuplului activ pentru marsul victorios de la electorale: „Le Monde" a confirmat ca, de fapt, acea conventie de separare era gata de citeva luni bune si ca luni cei doi au indeplinit formalitatea. Internetul a fost cel care a dus greul, a readus din umbra vechile zvonuri, imagini extrem de sugestive cu un Sarkozy care incearca sa pozeze cu o sotie vizibil scirbita de tot teatrul cuplului fericit.

S-au tot facut comparatii Sarkozy-Basescu. Ei bine, diferenta e ca sotia presedintelui Romaniei sta in umbra si inghite cu greu, probabil, toate aluziile la Elena Udrea, in timp ce Sarkozy, oricit a vrut sa inabuse pornirile indiscrete ale presei, nu a reusit sa confirme decit profunda falsitate a unui cuplu electoral. E un prilej de meditatie asupra cuplurilor prezidentiale. Presa franceza a tacut, dar presa romaneasca a vorbit indecent de mult in jurul unui subiect mult mai putin confirmat. Sarkozy aduce o noutate: se afla in postura „barbatului inselat", iar aceasta situatie nu pare sa-i scada deloc din barbatie. Poate pentru ca are tot timpul grija sa-si reafirme machismul in relatia sa cu presa.