SÃ NU-I FIE DE DEOCHI VIATÃ!
I-a mirat pe marii specialisti de la NASA cu gandurile ei indraznete, si totusi fragila tinerica Marina Muscan are pretentii asa de cumsecade, de modeste: isi doreste sa nu treaca pe langa ea prea grabiti oamenii ca s-o dezechilibreze si sa cada pe trotuar din pricina incheieturilor subrede. O alta ciudatenie de destin. Bietul Petru Morosan s-a nascut cu niste minusuri la corp. Fara bratul drept, cu doar o bucatica de brat stang, inzestrat cu un singur deget. Scrie cu gura si atat de aproape de foaia de hartie incat l-a lovit si miopia forte. Se incheie la nasturii camasii cu gura, dar necazul este ca nu-si poate da jos pantalonii la toaleta. Drept care visul tanarului fara brate si doar cu un deget este ca in closetele publice sa existe in perete un cui de care sa-si agate pantalonii la imbracat si la dezbracat. Niste oameni napastuiti de o soarta nemiloasa abia se tarasc prin furtunile vietii si visurile lor sunt modeste, dar de bun-simt, iar ei nu au plecat steagul si nu sunt bantuiti de ganduri de sinucidere si nici nu fug de realitatea lor crunta cu drogul "infipt" in vena.


Sa nu-i uitam pe apropiatii care trec schiopatand pe langa noi. Pe cei cu un betesug grav de sanatate. Nu sunt ei de vina ca n-au o mana, ca n-au un picior sau ca picioarele si mainile le sunt de plastilina dupa ce li s-au astupat vasele de sange din creier. Nu sunt ei de vina ca sufera de nevedere, de neauz, de degradari ale sistemului nervos. Fie nasterea lor a fost grea, si in timpul zbuciumului acesteia, cordonul ombilical i-a sugrumat doar cateva minute, suficient ca sa nu ajunga oxigen la creier si sa ramana vesnic o pata pe materia cenusie. Fie in momentul conceperii s-au imperecheat nefericit cromozomii si au iesit cu malformatii, sau dupa un colt al destinului i-a pandit o boala ticaloasa care a muscat din viata lor, lasandu-i neajutorati. Nu sunt ei de vina de betesugul lor. N-au facut pe teribilistii, accidentandu-se in timp ce mergeau pe o singura roata a motocicletei ca sa rupa gura gagicilor.


Ei au fost fara vina lor busiti de boli. Oamenii acestia trebuiesc sprijiniti, fiindca cel mai banal drum pana la Alimentara se face fie in caruciorul de invalid, fie in pas de carje, fie carat in spate de vreo ruda. Si totusi, cei mai multi dintre ei nu cersesc. Marina Muscan, cea care a fost luata in calitate de colaborator la NASA, la celebra Agentie Aerospatiala a SUA, s-a nascut cu un defect care o impiedica sa aiba un echilibru temeinic. O darama si o pala de vant. Articulatiile ei sunt subrede, dar creierul zdravan. Isi doreste sa nu cada cand vine sau pleaca de la serviciul pe care i l-a dat un om de mare suflet si de minte agera, Silviu Prigoana. Iar omul fara maini si doar cu un deget, Petru Morosan, a facut liceul scriind cu gura, a fost si supraveghetor la o scoala, iar copiii lui invata bine, sunt intregi si il ajuta ei sa se incalte. Cand au vazut ca s-a nascut cu aceste malformatii, parintii lui, niste caricaturi de oameni, l-au abandonat intr-un orfelinat. Petru Morosanu nu-si blesteama destinul, nu l-a inrait neputinta lui, a ramas un om bun si demn si nu-l manie pe Cel de Sus: "Fereasca Dumnezeu de mai rau", zice si bate-n lemn cu singurul lui deget. Cum sa traiasca el cu un ajutor social pentru handicapat de 1.790.000 de lei? Poate niste oameni cu dare de mana si suflet cald ii dau un telefon la 021-643.31.78, sa-i dea un ajutor sa nu se inece.