Personal, cred ca s-ar putea rupe contractul cu Bechtel in conditii rezonabile, dar nimeni nu va risca sa-si ridice toata Transilvania in cap.

Ca prin birourile Transporturilor se coace o iesire onorabila din afacerea Bechtel n-ar trebui sa ne mire. Zeci de milioane de euro cheltuiti aiurea pe exproprieri inutile, plati facute pe sistemul „ia banii acum, vedem noi dupa aia ce-ai facut", facturi care cresc ca Fat-Frumos, dar pe care statul le onoreaza, scutiri de taxe vamale la importul de utilaje, toate culminind cu o triplare a valorii acestui contract, sint suficiente argumente pentru ca o autoritate onesta sa opreasca derularea contractului, in cazul in care acest lucru e posibil.

Problema este ca nimeni nu-si asuma paternitatea intentiei. Dupa cum am aratat in ziarul de ieri, prin birouri circula un memorandum care arata ca respectivul contract s-ar putea rupe, caz in care s-ar face o economie de un miliard de euro, iar altcineva ar putea termina autostrada fara ca orizontul anului 2013 sa fie depasit. Nu se stie inca cine l-a facut, cine l-a comandat, dar stim ca destinatarul final era premierul. Momentan, toata lumea tace.

O tacere stupida sau complice? Rezilierea nu e posibila si hirtia e doar un foc de paie, sau se poate face, dar are un pret prea mare? Nu putem decit specula si, personal, pe baza a ceea ce scrie acolo, cred ca ar fi posibila. Tot speculind, cred ca tacerea este complice, rezilierea s-ar putea face, termenul de 2013 ar ramine un termen rezonabil pentru finalizarea lucrarilor cu alta firma (este adevarat, un termen optimist!), dar cred ca, politic, nu se va lua o asemenea decizie acum, mai ales ca la anul sintem chemati sa votam. Sa fim seriosi: de bine, de rau, cu viteza melcului, lucrurile avanseaza si, cu viteza intii a melcului, se asterne si asfalt intr-o Transilvanie in care gropile din ce a mai ramas din drumuri fac chiar si mersul pe jos o aventura. Si sa-i spui ardeleanului, care vede in sfirsit ca se apropie, tiris-grapis, o autostrada de el, ca lucrurile se opresc pentru urmatorii doi ani, chiar explicindu-i ca astfel se economisesc bani, iar asfaltul e gata la timp, e echivalent cu sinuciderea politica la alegeri - oamenii sint satui sa tot vada cum sint amagiti. Iar cei care se vor „stampilati" au grija sa evite asta. Doar un exemplu: sa ne amintim ca Basescu a tunat si-a fulgerat impotriva contractului Bechtel, dar marioneta sa, Emil Boc, a lasat ciocul (mai) mic in chestiune.