Deschiderea anului universitar si inceputul unui nou ciclu scolar induc si o schimbare a registrului de lectura. Daca televiziunile ne-au tot agresat cu fel de fel de programe estivale si de vacanta, daca editurile ne-au tot oferit fel de fel de titluri usurele sau distractive - de parca un concediu ar fi un timp al relaxarii cu orice pret Ů venirea toamnei ne readuce, nu doar pe bancile institutiilor de invatamant, ci si in biblioteci. Acasa sau la BCS, in fotoliul din sufragerie sau pe scaunele, nu foarte moi, de la BCU. Un pachet de carti ultraserioase, dar si incitante prin prestigiul lor, propune colectia Carti Cardinale, a relativ nou venitei edituri ART, condusa si girata de cunoscutul critic si istoric literar prof. univ. dr. Mircea Martin. Ne vom opri doar asupra a doua titluri, dintre cele mai cunoscute, respective "Minima Moralia", a lui Theodor W. Adorno si nu mai putin faimosul Harold Bloom, cu al sau faimos "Canon occidental". Lecturi obligatorii nu doar pentru studentii de la filologie-filozofie sau amatorii de eseistica superioara, ci si o buna gimnastica intelectuala pentru toti cei care vor sa aiba de-a face si cu ganditul. Sa remarcam de la bun inceput calitatea "fizica" a volumelor. Spunem acest lucru - si este o observatie cu caracter mai general - pentru faptul ca apartinem acelei generatii care a fost obligata de soarta sa citeasca si sa-si faca o biblioteca in comunism. Unde a tot citit carti imprimate pe hartie de ziar, am tot pipait carti proaste tiparite pe hartie si mai proasta, de calitatea copertilor sau reproducerilor, ce sa mai vorbim, erau o raritate. De aceea ne bucuram suplimentar de efortul editurilor de a propune lucrari nu doar bune, ci si "frumoase" la propriu. Iar "Minima moralia. Reflectii dintr-o viata mutilata" este chiar o frumusete, sub toate aspectele. Apare initial imediat dupa un razboi devastator, in 1951, la prestigiosul Suhrkamp. Scrisa intre 1944 si 1947 in exilul american, pe cand Adorno se gaseste la Los Angeles (sa profitam de ocazie ca sa mentionam ca prezenta editie romaneasca aprtine distinsului germanist iesean Andrei Corbea, care semneaza si o documentata, erudita si comprehensiva prefata) ea aduna si coaguleaza in mici digresiuni, o anume intelepciune amara a celui care spunea ca dupa Auschwitz nu se mai poate face poezie. S-a facut. Personalitate de prestigiu a asa numitei scoli de la Frankfurt, filozof si sociolog de marca (dar si pianist si compozitor, fapt mai putin cunoscut, dar relevant pentru a intelege un anume mod de a gandi) Adorno ne ofera varii teme de meditatie. Politico-ideologice, culturale, meditatii in jurul eticii si moralei, mic manual de inteleptire pentru uz propriu.
Cartea lui Harold Bloom, "Canonul occidental. Cartile si scoala epocilor" este in schimb un tratat academic, orgolios si cu rigoare conceput in incercarea de a fixa reperele cultural-literare ale Occidentului. O perspectiva de a integra autori si carti, o inedita forma integratoare a unei, totusi, diversitati mult mai vaste. Cartea a fost si a ramas un reper, o lectura obligatorie pentru cercetatorii culturii, chiar daca azi avem o perspectiva mai relaxata si mai nuantata asupra trecutului cultural occidental. O doza de umor si fine ironii plasate ici-colo fac o lectura ultraerudita, chiar atragatoare si pentru cei care nu au de dat examene cu acad. Nicolae Manolescu si pregatesc doctorate cu acad. Eugen Simion.