19 Octombrie 2007
IN MEMORIA LUI IONUT
Ma aflu in perioada critica a anului, a doua jumatate a lui octombrie. Dac-as putea as sterge-o de pe fata calendarului, dar... ar fi corect? La cimitir ma duc... dar... movilita de pamant pe care-o privesc  (
IN MEMORIA LUI IONUT
Ma aflu in perioada critica a anului, a doua jumatate a lui octombrie. Dac-as putea as sterge-o de pe fata calendarului, dar... ar fi corect? La cimitir ma duc... dar... movilita de pamant pe care-o privesc  (si de pe care se fura florile intr-o dementa) imi arata ceva de care as vrea sa fug. Dar e corect?

Gura lumii spune ca timpul le vindeca pe toate. Pe undeva asa e. Viata, cu episoadele ei mai vesele sau mai triste, pline de actiune sau... de duiosie, reuseste sa puna un strat firav de uitare,

Si razi, glumesti... canti si dansezi... dar si cand cicatricea se sparge sau sertarasul in care ai ingramadit amintirea cedeaza, durerea razbate la fel de cruda ca-n prima zi. Incerc atunci sa indes inapoi, sa aplic pansamente inmuiate in viata... si, poate, pentru scurt timp uit din nou... Cu iertarea... e mai greu.

Au trecut trei ani... ma intreb cum va fi cand el va fi disparut de exact atata timp cat a existat: patru ani si opt luni... Se va echilibra cumva balanta? Va fi sters din ecuatia spatio-temporala? Sa fie oare timpul mai puternic decat existenta, fie ea si foarte scurta, a unui copil?

Timpul le rezolva pe toate... asa mi-a spus toata lumea. Acum nu-mi mai spune nimeni nimic... probabil gandindu-se ca timpul a rezolvat si aceasta ecuatie.

Din ce in ce drumul spre nord, nordul Dobrogei, e mult mai greu. Padurile, copacii (de altfel, tare dragi mie), dealurile, parca-mi strivesc inima, creierul, sufletul.
Si totusi nu-s ele vinovate...

Pe frontul de nord, nimic nou. Dosarul se deschide din cand in cand sa mai primeasca cate o fila, bifand o alta actiune. Ca multe altele, creste degeaba. O forma impresionanta... fara fond. Fondul a fost demult, de-acum trei ani, calcat in picioare. Si gata. Tot timpul va rezolva si cazul asta, bineinteles, cu disponibilitatea bunului Dumnezeu. Dar nimeni nu poate sti care este procedura pe care El o urmeaza.

Nu pot sa mai vorbesc, caci e prea greu. Dar nici nu pot sa tac, pentru ca timpul, cat este el de puternic, il poate sterge din multe locuri... dar nu-l poate sterge din mine.

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.