Matematica a inchis gura pesimistilor.

Nu stiu in ce masura sampania a mai avut ragaz sa se raceasca in jumatatea aceea de ora dintre fluierul nostru de final din Ducat si prabusirea bulgara de pe gazonul din Tirana. Cert este insa ca ea s-a baut in vestiarul Romaniei, inchinata celei dintii calificari din ultimii opt ani. In Luxemburg, Nationala a redemonstrat randamentul ideal din meciurile oficiale pe care le joaca cu echipele minore. Cu exceptia semiesecului armean, care l-a debarcat pe generalul Iordanescu, nu-mi aduc aminte de vreun altul, chiar si din anii de seceta care au urmat turneului final din 2000. Fara Mutu, dar despovarata - printr-o paradoxala compensatie! - de Banel, linia noastra mediana nu a aratat prea eficient in lupta cu postasii sau bijutierii celui mai indestulat dintre popoarele Europei. A fost mai usor parca sa demolam constructiile batave de la Constanta decit sa infiripam noi atacuri durabile cu Luxemburg! Totul e bine insa cind se termina cu bine! Adica o victorie mai clara decit o arata scorul final. Fl. Petre, una dintre frustrarile din tineretea de antrenor a lui Piturca, a revenit cu gol din postura de neconvocat, pe care a avut-o pentru meciul cu olandezii. Inscriind si el, Marica a luat o gura de oxigen dupa aerul rarefiat caruia incepe sa-i simta presiunea pe banca de rezerve a Stuttgartului. A fost o seara in care bucuria la autogolul bulgarului Kysisev a fost mai mare decit cea resimtita la golurile alor nostri. E firesc insa din moment ce calculul hirtiei a fost rasturnat oarecum de albanezi. Acum a mai ramas o singura miza pentru aceasta grupa de calificare. Victoria pe care o vizam la Sofia nu trebuie sa transeze doar suprematia de moment dintre mamaliga si gogosari. Obiectivul nostru pur fotbalistic il reprezinta obtinerea unor bilete de favoare pentru viitoarele preliminarii mondiale: postura de cap de serie la viitoarele trageri la sorti. Totusi nu trebuie neglijata nici conjunctura extrafotbalistica. Taratul romano-bulgar al lui Petru si Asan e doar o amintire neplacuta acum de-a dreapta si de-a stinga Dunarii. Stoicikov si fetitele cu microfoane, care se bulucesc peste tricolori la iesirile din vestiare, provocind jucatorii cu intrebari insipide, au creat o tensiune care depaseste temeiul partidei de la Sofia. Dar pina la urma e si asta una dintre explicatiile popularitatii uriase a fotbalului. Transfera incordarea razboinicului ancestral din noi in bucuria unui joc. Asadar, sintem din nou parte a cruciadei moderne: Europa, pazea!