Mircea Geoana simte nevoia sa creasca procentual, in partid si in general. Solutia? Comandam un sondaj de opinie la minut cu rezultate care depasesc pina si visele liderului PSD.

Sondajele de opinie sint Mama Omida si Sidonia, regina magiei albe, ale vietii politice. La momente de cumpana, cine da mai mult sau are sustinatori care dau in locul sau obtine ce procente vrea la incredere, popularitate, intentii de vot si, daca are chef, un loc de frunte in viata de apoi. Firmele mai obscure care sondeaza in profunzimile opiniei publice au marea calitate ca, daca n-o nimeresc la exactitate, ghicesc dorintele secrete ale celor pentru care consulta opinia publica. Ele sint cele care dinamiteaza piata, cu sondaje miraculoase, ca insanatosirea damblagiilor la vederea icoanei facatoare de minuni. Asa s-a intimplat cu sondajul Data Media care l-a adus brusc pe Mircea Geoana pe locul doi, dupa Basescu, in fruntea plutonului politic. Un sondaj atit de sfruntat incit, dupa ce a fost „scapat" in presa, a provocat demisia-demiterea comanditarului oficial, Bogdan Teodorescu, seful Institutului PRO.

Ma indoiesc ca exista la ora asta vreo intreprindere de acest soi care sa nu fi facut vreo rotunjire, in contul comanditarului, tragindu-i totodata concurenta in jos, in limitele marjei de eroare. Sondatorii experimentati stiu sa machieze rezultatele, fara a putea fi acuzati ca fac cotcarii. Un sociolog care s-a ocupat de asemenea chestiuni mi-a explicat cum poti ramine negustor cinstit cu ajutorul marjei de eroare, al formularii intrebarilor si nu in ultimul rind printr-o atenta selectare a reprezentativitatii esantionului de respondenti. Incit, chiar daca pare suspect, sondajul reuseste sa nu fie taxat drept mincinos. O firma care se respecta nu-si propulseaza clientul in fruntea listei din primul foc, ci il urca, de la o luna la alta, „il construieste", ceea ce, spun sociologii, poate avea efecte asupra indecisilor. Asta insa cu o conditie. Beneficiarul trebuie sa miste si el opinia publica, in raport cu intentiile sale. Vrea sa intre in Parlament, atunci e musai sa aiba macar patru procente cinstite si o „locomotiva" de peste zece la suta. Altfel pateste ca APR, partidul-minune al lui Teodor Melescanu, care avea in sondaje de la 13 pina la 25% si nici macar n-a intrat in Parlament. De pe urma acelorasi sondaje puse cu mina, PNTCD a ramas in anul 2000 pe peron, unde asteapta si azi un tren care nu mai vine.

In acest moment, din cite stiu, exista trei categorii de sondaje. a) Cele secrete, pentru uzul partidului care plateste si care, teoretic, ar trebui sa fie cinstite. Se pare ca nici astea nu sint, daca la virful partidului platitor exista defectiuni de colaborare. b) Cele destinate publicitatii, ale caror rezultate sint prelucrate in favoarea comanditarului, fiindca altfel sondatorul nu mai vede alte comenzi sau nu mai poate cere aceleasi preturi. c) Cele comandate de independenti vreunei firme care pare mai serioasa, dar care nu-si poate contrazice sondajele anterioare comandate politic, incit nici acestea din urma nu sint mai breze.

Intre cele doua razboaie, Pamfil Seicaru a fost acuzat ca si-ar fi construit trustul de presa prin santaje. Se pare ca Nicolae Iorga a lansat formula „santajul si etajul", fiindca i se pareau necurate caile prin care Seicaru avea bani sa-si mute sediul in imobile cu tot mai multe etaje. Sondajul politic actual rastoarna ideea clasica de santaj. Fiindca, de fapt, adevaratul santajist nu e cel care face treaba murdara, ci comanditarul insusi care asteapta minuni din partea executantului. Numai ca in acest caz, minunea fiind prea de tot, damblagiul vizat a fost trimis inapoi in scaunul cu rotile.