Multi europeni impartasesc aceasta convingere, dar, cata vreme UE considera ca negocierile de pace din Orientul Mijlociu bat pasul pe loc, trebuie sa se raspunda la reamarca agresiva a fostului premier israelian Ariel Sharon, conform careia in regiune "voi sunteti platitori, nu jucatori".
Contributia potentiala a Europei nu ar trebui subestimata. Contributia financiara a Europei in Orientul Mijlociu a fost consistenta si impresionanta. Intre 1995 si 1999, a cheltuit 3,4 miliarde de euro in regiune, suma la care Banca Europeana pentru Investitii a adaugat alte 4,8 miliarde de euro in imprumuturi. Din 2000 in 2006, Europa a cheltuit alte 5,35 de miliarde de euro, iar BEI a aprobat suma de 6,4 miliarde de euro in imprumuturi. In acest an, Comisia Europeana a furnizat numai Palestinei 320 de milioane de euro.
Bani destul de multi pentru rolul de platitor. Dar, oare, acest ajutor financiar va contribui si la promovarea pacii? Autoritatea Palestiniana a primit mai multe ajutoare pe cap de locuitor decat a primit Europa de dupa razboi prin Planul Marshall, cu toate astea politicile conflictului dintre israelieni si palestinieni au dat peste cap sperantele unui cadru euro-mediteranean care, prin intermediul dialogului si al investitiilor, ar putea aduce imbunatatiri palpabile in vietile a milioane de oameni. Orientul Mijlociu are nevoie urgenta de sprijin in crearea unei carte a stabilitatii regionale pentru a ingloba coduri de conduita, scopuri ale cooperarii regionale si mecanisme ale fondurilor de coeziune regionala pentru a combate subdezvoltarea si a fonda noi infrastructuri. Complementaritatile dintre statele bogate in resurse umane si statele producatoare de petrol ar trebui sa fie exploatate, in vreme ce investitiile din energie ar trebui deviate de la pietele vechi ale Occidentului spre regiunile cu probleme din zona Golfului. Iar rezultatul final ar putea fi un Orient Mijlociu interdependent care sa confere stabilitate si sa incurajeze dezvoltarea.
Pentru a se pune capat frictiunilor si suferintelor provocate de criza din Orientul Mijlociu este nevoie de mai mult decat de trupe, o realitate care a fost recunoscuta in conflictele anterioare de pe mapamond.
Recunoasterea normelor culturale si umanitare a sprijinit activitatile unor temerari precum Vaclav Havel, care a stiut ca ideea de viitor mai bun nu era numai posibila, ci si esentiala. In toate conflictele, drepturile omului cad primele victima, iar in Orientul Mijlociu degradarea demnitatii umane a subminat convetiile internationale aflate in vigoare de generatii. Ar trebui sa luam drept exemplu Procesul Helsinki, care ne demostreaza cum putem recupera ceea ce s-a pierdut.
Avand in vedere accentul pus astazi pe operatiunile militare in cadrul asa-numitului "razboi impotriva terorismului", necesitatea unei conferinte care sa trateze subiecte precum securitatea si actiunile militare a devenit stringenta. Trebuie creata o agenda regionala care sa ajute la identificarea prioritatilor, avandu-se in vedere o strategie pe trei puncte, vizand politica energetica, controlul armamentului si reducerea datoriilor.
Aportul Europei in Orientul Mijlociu a fost unul insemnat. Finantarea UE a ajutat la ameliorarea suferintelor, in vreme ce eforturile destinate sensibilizarii comunitatii au subliniat adevarata apropiere a celor care impartasesc o istorie mediteraneana. Este esential ca experienta, angajamentul si mostenirea Europei sa fie inglobate intr-un plan pentru Orientul Mijlociu, care sa devina un model pentru viitor.
Printul Hassan bin Talal este presedintele emerit al Conferintei Mondiale a Religiilor pentru Pace Copyright: Project Syndicate/Europe's World, 2007